În primul rând, este necesar să aducem un omagiu – există realizări, iar acestea sunt semnificative. După cum a subliniat pe bună dreptate un economist-blogger foarte cunoscut în RM, dacă acum un deceniu și jumătate exportul de miere moldovenească era simbolic și rudimentar, acum câțiva ani, la „apogeul formei”, apicultura din RM și-a arătat cel mai bun rezultat – exportul a aproape 5 mii de tone de miere, în valoare totală de aproximativ 15 milioane de euro. Ulterior, însă, a urmat o scădere bruscă a livrărilor externe (în special către Uniunea Europeană, mai exact către România și Italia) din cauza expansiunii mierii chinezești și ucrainene pe piața europeană.
Anul trecut, conform datelor MAIA, producătorii și exportatorii moldoveni de miere păreau să o ducă din nou bine. Țara a produs mai mult de 5 mii de tone de miere comercială și a exportat 4,1 mii de tone.
Problema este că, potrivit directorului executiv al Asociației Naționale a Apicultorilor din Moldova ANARM Ion Maxim, apicultorii și comercianții au stocuri periculos de mari de miere din recolta anului trecut și a anilor precedenți, care depășesc cifra medie anuală de export de aproximativ trei sau patru ori. Evident, va fi dificil să se vândă acest produs rapid și profitabil, adică la un preț bun. Chiar și în ciuda unei ușoare îmbunătățiri a situației ofertei/ cererii și a prețurilor pe piața UE.
Pe termen scurt, o parte din stocurile de miere pot găsi alte utilizări. Apicultorii remarcă faptul că prima recoltă comercială de miere din 2025 – din salcâm, vegetație forestieră înflorită și rapiță – a fost slabă. Măsurătorile apicultorilor arată că, în condițiile înfloririi problematice și ale fluctuațiilor meteorologice, baza furajeră a familiei de albine este acum slabă și acestea încep să absoarbă puțina miere proaspătă pe care au reușit să o producă. Într-o astfel de situație, unii apicultori spun că, pentru a păstra numărul și sănătatea familiilor de albine, nu vor pompa deloc prima colecție de miere. În această situație, rezervele de miere din anii anteriori pot fi foarte utile.
În plus, potrivit lui Ion Maxim, industria apicolă din RM are un mare potențial, care este încă slab valorificat – vânzările pe piața internă. El este preluat și de MAIA. Potrivit estimărilor ministeriale, consumul anual de miere pe cap de locuitor în RM nu depășește în cel mai bun caz 600 de grame. Chiar și în cele mai sărace țări (balcanice) ale Uniunii Europene, consumul intern de miere este de multe ori mai mare. Calculele arată că, dacă Moldova se apropie de vecinii săi din sud-vest în ceea ce privește acest indicator, țara pur și simplu nu va avea nevoie de exporturi (și chiar la prețuri relativ mici, dar cu riscul de reclamații din unul sau altul motiv, real sau imaginar).
Cu toate acestea, popularizarea consumului de miere în Republica Moldova de către stat, din păcate, există încă doar la nivel declarativ. Da, alături de ideea „un măr pentru școlari”, în cercurile guvernamentale a fost discutată și ideea „o lingură de miere pentru școlari”. În sensul că aceste idei ar putea fi implementate prin finanțare directă din programe de stat, municipale sau ale donatorilor. La acel moment, ideea s-a lovit de dificultăți logistice și sanitare. Cu toate acestea, dacă se dorește, aceste obstacole pot fi depășite (de altfel, după cum a arătat experiența acelorași țări vecine, astfel de programe au funcționat în unele dintre ele).
Cu toate acestea, după cum remarcă MAIA cu mult patos, anual, prin intermediul AIPA, sunt direcționate resurse financiare importante pentru a sprijini dezvoltarea apiculturii. În 2024, prin mecanismul de plată în avans au fost autorizate 67 de dosare ale fermierilor pentru subvenții în valoare de 55,56 milioane de lei, în timp ce prin mecanismul de plată post-investiție au fost depuse 61 de dosare pentru subvenții în valoare de 9,75 milioane de lei. Aproximativ 80% din dosarele pentru subvenții în avans provin din sectorul apicol, ceea ce „confirmă dinamismul și interesul crescut al apicultorilor pentru modernizare”.
Nimeni nu contestă aceste fapte. Dar asociația ANARM este îngrijorată de faptul că este din ce în ce mai dificil să se găsească persoane dispuse să participe la proiecte de investiții subvenționate de stat și încurajate de donatori. Povara problemelor nerezolvate este apăsătoare.
În special, timp de mulți ani, țara nu a format un registru adecvat al apicultorilor și al fermierilor apicultori. Din această cauză, apicultura (ca și sectorul produselor lactate) nu primește subvenții – plăți pe kilogram de produse comercializate. Din același motiv (dar probabil nu singurul), apicultura, împreună cu legumicultura și sfecla, nu a fost inclusă în noul proiect de lege privind susținerea financiară a agriculturii din RM ca sector cu subvenții directe și obligatorii.
Cu toate acestea, după cum consideră unii dintre apicultorii moldoveni cunoscuți și cei mai eficienți, subvențiile sunt utile și plăcute, dar și mai importantă este disponibilitatea unor canale și piețe de desfacere bune, adică bogate și nu „reglementate”.
