Valeriu Chițan, economist, fost ministru al Finanțelor al Republicii Moldova
Cariera sa ministerială (1987-1998) a coincis cu epoca democratizării și liberalizării, respectiv cu începutul transformărilor structural-instituționale și al reformelor legate de tranziția către economia de piață. La începutul anilor ’90, Valeriu Chițan s-a dedicat formării bazelor sistemului fiscal, instituționalizării trezoreriei de stat și introducerii standardelor naționale de contabilitate și audit. În 1997, prima (și singura) tranzacție suverană pe piața internațională de capital a fost finalizată cu succes.
În 2013, a inițiat o dezbatere publică privind regândirea conceptului fiscal, respectiv reluarea reformei fiscale și elaborarea unui nou Cod fiscal.
Redacția Logos Press este în favoarea unei discuții deschise și profesioniste privind traiectoria de dezvoltare și transformarea economică a țării. În cadrul acestei discuții, publicăm aceste aprecieri ale lui Valeriu Chițan privind starea economiei moldovenești și propunerile pentru dezvoltarea acesteia. Sperăm că și alți reprezentanți ai mediului politic și economic care au ceva de spus se vor alătura discuției.
De la criză la recesiune și declin
Republica Moldova continuă să se afle în recesiune economică, confruntându-se constant cu provocări și crize cauzate în principal de incompetență și disfuncționalități managerial-instituționale. Situația este percepută ca o degradare constantă, adică din rău în mai rău. Ministerele și alte structuri de stat, fiind semnificativ politizate, sunt practic neguvernabile și sunt „conduse” de persoane numite fără experiența profesională și managerială adecvată. În plus, acestea sunt lipsite de autoritatea recunoscută necesară pentru a gestiona afacerile statului.
Un fenomen precum nepotismul – „nepotismul” endemic – a devenit o regulă tacită a administrației de stat, în care relațiile personale și patronajul „de sus” prevalează asupra competenței și respectării legii, ceea ce atestă practica vicioasă de selecție a personalului, fără precedent în ultimele decenii (în sens negativ).
În acest context, autoritățile nu par să fie preocupate de economia reală și de sustenabilitatea financiară a țării. Problemele de dezvoltare socio-economică sunt absente de pe agenda guvernului, iar politicile și măsurile naționale/sectoriale legate de redresarea financiară și economică reprezintă un obstacol insurmontabil pentru actualii manageri. Astfel, în absența măsurilor anticriză, sectorul real este practic stagnant, unele sectoare înregistrând recesiune. În cele din urmă, economia în ansamblu prezintă semne ale unei recesiuni iminente. Creșterea PIB rămâne sub pragul minim necesar de 5-7 %, iar investițiile străine directe pentru dezvoltare sunt practic inexistente, ceea ce indică o neîncredere profundă în mediul de afaceri intern.
În consecință, veniturile fiscale sunt extrem de insuficiente pentru a acoperi cheltuielile bugetare curente. Statul furnizează doar două treimi din veniturile fiscale necesare pentru a-și acoperi nevoile. Pe lângă restrângerea bazei de impozitare din cauza stării economiei, starea precară a bugetului este afectată și de nivelul scăzut de acoperire și colectare a impozitelor, care nu depășește 30 % din PIB. Acest lucru indică absența unui sistem de direcționare și urmărire a fenomenului de evaziune. Această situație limitează capacitatea financiară a statului de a furniza servicii publice de bază populației. În acest sens, bugetul de stat devine din ce în ce mai dependent de împrumuturile costisitoare, devenind astfel ostaticul băncilor comerciale.
Republica Moldova se numără printre țările cu cel mai scăzut nivel al investițiilor publice de capital în raport cu PIB. Mediul de afaceri, care este cel mai important pilon al economiei, este marginalizat, ignorat și nu primește semnale clare din partea celor aflați la putere.
În același timp, o societate din ce în ce mai polarizată și deziluzionată descalifică un guvern incompetent, mai preocupat să se supună conducerii statului decât să rezolve problemele reale. De la sistemul judiciar „manual” la mass-media servilă, supravegherea puterii s-a extins la orice și la orice….
În același timp, funcționarii inundă spațiul public cu declarații iresponsabile și decizii necugetate. Populismul social nociv promovat de guvernanți a dus la distrugerea sistemelor de asistență socială și de salarizare, afectând astfel principiile meritocrației și justiției. Discriminarea socială a crescut, agravând și mai mult inegalitățile din societate.
Guvernul în exercițiu a condus cetățenii până la absurd și confuzie cu retorica sa stupidă și promisiunile sale nefondate. Un exemplu frapant este reprezentat de declarațiile contradictorii, înainte și după alegeri, cu privire la prețurile la energie, care, de fapt, s-au dovedit a fi false, cu efectele imprevizibile corespunzătoare: inflația a atins 70 % între 2021 și 2024, iar conform tendințelor actuale, până la sfârșitul anului 2025 această cifră (cumulată) va fi de aproximativ 80-85 %.
Este nevoie de o reformă judiciară autentică, nu de o imitație
Corupția la diferite niveluri și birocrația excesivă rămân obstacole serioase, subminând constant încrederea cetățenilor și a investitorilor. Lipsa de voință politică, lipsa de vocație și incapacitatea de a pune în aplicare reformele sunt destul de evidente. Deși reformele au fost anunțate, realitatea arată eșecul lor total. Modificările legislative frecvente și contradictorii, în special în domeniile de drept care afectează în mod direct interesele investitorilor (legislația fiscală, societară și civilă), precum și inițiativele legislative scandaloase, cum ar fi, de exemplu, Legea amnistiei sau modificările aduse Codului penal și Codului de procedură penală (iunie 2024), au subminat și mai mult interesul investitorilor străini pentru țara noastră și chiar au deraiat însăși ideea de reformă a justiției. Este bine cunoscut faptul că un sistem judiciar dependent și corupt este principalul obstacol în calea investițiilor și a capitalului străin.
În acest context, merită subliniat faptul că actuala clasă politică (inclusiv cei implicați în deciziile guvernamentale referitoare la furtul bancar), prin intervenția nepermisă în funcționarea sistemului judiciar, a legitimat în esență precedentul fraudei legislative. Exemplele includ modificările legislației penale care au redus pedepsele pentru deturnarea de fonduri europene, precum și modificările controversate legate de amnistia deținuților pe viață care au dus la eliberarea unor infractori deosebit de periculoși, ceea ce a provocat un adevărat șoc în conștiința publică a cetățenilor.
Fără îndoială, reformele judiciare sunt foarte necesare, dar acestea trebuie să fie reale. Voința politică de a reforma sistemul trebuie să fie reală și profundă. Este inacceptabil ca reformele să fie folosite ca o acoperire pentru a atinge interese partizane sau de grup. Subordonarea reformelor intereselor de menținere a puterii duce inevitabil la disfuncționalități și mai grave.
În prezent, clasa politică pare să fi transformat justiția într-o monedă de schimb. Așa-numitele reforme anunțate nu se bazează pe nicio expertiză și nu au un consens social relativ, astfel încât punerea lor în aplicare este lipsită de credibilitate, iar rezultatele lor sunt contestabile și nesustenabile. Paradoxul este că autoritățile tolerează o formă așa-zisă „moderată” de corupție în schimbul loialității actorilor din sistemul judiciar față de cei care conduc și față de acțiunile lor.
Orice nou guvern va putea să anuleze cu ușurință aceste reforme. În consecință, numai o reformă bine gândită și transparentă poate fi irevocabilă și poate contribui cu adevărat la consolidarea statului de drept și la dezvoltarea durabilă a sistemului judiciar.
În cele din urmă, gestionarea proceselor de reformă din afara structurilor statului discreditează guvernul însuși și subminează legitimitatea actului de guvernare.
Având în vedere circumstanțele de mai sus, rezultă următoarea concluzie: din punctul de vedere al „agendei interne”, Republica Moldova se află într-o poziție incertă, iar autoritățile, epuizându-se, au ajuns într-un impas….
Aceste eșecuri alimentează neîncrederea în instituțiile puterii, pun în pericol parcursul european al țării și, cel mai dăunător, stimulează exodul capitalului uman, în special al tinerelor talente care caută oportunități în străinătate.
Această realitate atrage atenția societății nu numai asupra provocărilor evidente, ci și asupra posibilelor schimbări care necesită o abordare matură pentru a le valorifica. În acest sens, avem nevoie de regândirea politicilor publice și, mai presus de toate, de un audit instituțional cuprinzător. Trebuie contracarate efectele nocive ale actualilor guvernanți și trebuie inițiat un adevărat proces de redresare bazat pe înțelegere socială și pe un nou model de dezvoltare.
Astăzi, mai mult ca oricând, este esențial să ne orientăm către o nouă normalitate, să depășim stagnarea și să promovăm valorile necesare pentru reconstrucția și consolidarea societății. Numai în acest fel putem înfrunta frica, apatia și dezordinea și putem construi o societate favorabilă incluziunii și prosperității.
Cu privire la necesitatea relansării politicilor publice și a reformelor structurale și instituționale, a se vedea numărul următor al LP.
Valeriu CHIŢAN,
economist, fost ministru al Finanțelor al Republicii Moldova
