Petru Vutkareu
Ideea îi aparține directorului artistic al teatrului, Vera Mariancic: să pună în scenă o comedie cu multe personaje feminine. Petru Vutkerau, directorul artistic al Teatrului Național E. Ionesco, a răspuns propunerii și a găsit materialul potrivit al autorului canadian Michel Tremblay despre 15 femei. Este cea mai cunoscută piesă a autorului. Astfel, pentru prima dată, la Teatrul Cehov a apărut o piesă cu roluri exclusiv feminine.
Muzica a fost compusă de Marian Styrča, unul dintre cei mai căutați compozitori de teatru și director artistic al Filarmonicii Naționale S. Lunkevich. Designerul de costume este Inga Botnariuc, care activează la Teatrul Fără Nume, iar scenografa este Anja Cebotar de la Teatrul E. Ionesco.
Petru Vutcăreu: „Principalul lucru este să „agățăm” publicul de teatru!”
„Piesa mi s-a părut o găselniță foarte bună pentru teatru, pentru actrițe și pentru regizor, explică alegerea lui Petru Vutcăreu. – În texte sunt întotdeauna interesat și atras de prezența unor partituri favorabile, în care personajele în cursul spectacolului se dezvăluie mai profunde, mai bogate, mai interesante. Adică, personaje care la prima vedere sunt comice încep brusc să vorbească despre lucruri serioase. Descoperim că femeile nu sunt atât de simple, în spatele fiecărei „măști” se află un destin complex, cu problemele sale. Și, cel mai important, fiecare are un vis ascuns, care nu este mercantil, nu este egoist, ci este legat de familie, de copii, de viitor. Astfel de revelații sunt dezvăluite încât comedia devine tristă, eu așa aș defini-o”.
În ciuda faptului că piesa a fost scrisă în 1965 despre Canada, majoritatea problemelor, temelor și problemelor ridicate sunt relevante și pentru societatea noastră. Mai ales când vine vorba de invidie, una dintre cele mai distructive calități umane.
…Doamnele se numesc surori, sunt vecine, rude, se întâlnesc în fiecare zi, se formează aproape relații de familie. Dar deodată una dintre ele câștigă un premiu mare…Cum se vor comporta celelalte?
Pentru Petru Vutkerau, muzica este sufletul piesei, ajută la punerea în evidență a atmosferei acesteia. „Și mă bucur să colaborez cu Marian Stârcea, pentru că are un simț foarte subtil al teatrului, a montat mai multe spectacole cu el. Uneori muzica sugerează o „cheie” a scenei pe care eu nu o găsesc.”
Potrivit multor specialiști, colegi și actori, Petru Vutcareu este unul dintre cei mai buni regizori nu doar din Republica Moldova. De aceea, a devenit interesant să-i aflăm părerea despre ce înseamnă un produs teatral de calitate. „Piesa trebuie să rezoneze cu așteptările spectatorului, sarcina noastră este să nu-l dezamăgim. Iar dacă spectatorul nu a mai fost niciodată la teatru înainte de această sau acea producție, principalul lucru este să-l „agățăm” astfel încât să vrea să se întoarcă acolo. Să „agăți” teatrul astfel încât să nu mai poată trăi fără el!”
Deocamdată se cunoaște doar devizul preliminar al spectacolului – 300 de mii de lei, pe care conducerea teatrului se așteaptă să îl achite până în primăvară. „Am fi putut achita mai repede „Surorile frumoase””, spune directorul teatrului, Feodor Gladii. – Dar toată perioada sărbătorilor de Anul Nou va fi „Spărgătorul de nuci” și este fizic imposibil să includem premiera în repertoriu”.
Biletele pentru premieră variază între 200 și 400 de lei, ceea ce este mai scump decât pentru un spectacol de repertoriu. Iar până când premiera nu este jucată de un anumit număr de ori, prețul nu este redus. Iar pentru spectacolele care se joacă de mulți ani, biletele costă 150, 200 de lei. Fiecare piesă are timpul ei de amortizare. De exemplu, comediile se amortizează repede, pentru că sunt solicitate de public. Piesele care poartă un sens serios se vând mai greu. Dar teatrul nu poate pune comedii doar ca să distreze publicul….
Există o nuanță a economiei teatrului. În sala mică sunt „Besî”, care nu câștigă mult, deoarece numărul de locuri este mic. Dar chiar dacă biletele nu sunt ieftine – 300-500 de lei – ele se vând foarte repede.
