În situația actuală, este logic ca toți participanții la piața zahărului din Moldova (inclusiv, nu în ultimul rând, autoritățile) să monitorizeze foarte atent și să egalizeze „echilibrul intereselor” cultivatorilor de sfeclă de zahăr, producătorilor de zahăr, importatorilor de zahăr și, nu în ultimul rând, consumatorilor industriali și casnici. În caz contrar, întreaga afacere cu zahăr va deveni un „joc cu o singură poartă, cu un câștigător cunoscut dinainte”.
Pentru a aduce un omagiu
Merită să aducem un omagiu curajului operatorilor complexului de sfeclă de zahăr din Moldova. Ei vor trebui să recolteze aproximativ 5-5,5 mii de hectare (în 2025, aproximativ 11 mii de hectare de plantații de sfeclă erau „în curs de recoltare”). Este înfricoșător? Pentru cultivatorii de sfeclă – foarte mult. Potrivit estimărilor experților, la prețurile actuale de achiziție a sfeclei de zahăr (800-1,1 mii de lei pe tonă), o producție în valoare de aproximativ 250 de milioane de lei își așteaptă încă „ora vedetă” în câmp.
În 2023 în Belgia și în 2024 în SUA, au existat cazuri de recoltare a sfeclei de zahăr în februarie-martie, cu pierderi de randament de peste 60%. Unii experți consideră că în cazul recoltării sfeclei de zahăr în februarie 2026, pierderile agricultorilor moldoveni ar putea ajunge la 150 de milioane de lei. Cum vor compensa producătorii de zahăr aceste pierderi, cauzate parțial de defecțiunile tehnice ale uneia dintre fabrici și de ritmul lent al campaniei de recoltare în faza sa inițială? Întrebarea este, desigur, retorică. Este de sperat că, în cele din urmă, totul va fi bine.
Fermierii și companiile producătoare de zahăr intenționează să mobilizeze toate resursele pentru a accelera campania de recoltare și a reduce la minimum pierderile fizice de sfeclă. În special, conducerea Sudzucker Moldova încearcă să angajeze mai multe mașini de recoltat sfeclă acolo unde este posibil. Inclusiv în acele regiuni din Ucraina unde recoltarea sfeclei de zahăr a fost deja finalizată. Dar există puține astfel de regiuni în apropiere, iar în țara vecină 20-30% din suprafața agricolă cultivată cu sfeclă de zahăr nu a fost încă recoltată. În plus, este greu de imaginat dificultățile (și cât îi va costa pe producătorii moldoveni de zahăr) de a livra echipamente agricole de mari dimensiuni din țara beligerantă. Aceasta este o întrebare despre costul zahărului. Poate, nu este cea principală în situația în care este necesar să salvăm literalmente recolta. Dar totuși.
Întrebarea principală în acest context este cât de mult zahăr va fi produs de fapt în Moldova? Potrivit lui Pavel Filip, directorul general al Sudzucker Moldova, compania a produs până în prezent aproximativ 20 de mii de tone de zahăr din sfecla de zahăr din recolta-2025 (iar resursa totală comercializabilă disponibilă, luând în considerare zahărul importat anterior – 39 de mii de tone). Compania se așteaptă să producă încă 28 de mii de tone de zahăr din sfecla care nu a fost încă recoltată (de pe aproximativ 3 mii de hectare).
A doua companie producătoare de zahăr, Moldova Zahăr, conform estimărilor experților, dispune în prezent de o resursă comercializabilă de 17 mii de tone de zahăr, iar alte 15 mii de tone de produs pot fi produse din sfecla aflată încă în câmp.
În total, producătorii de zahăr consideră că previziunile lor de toamnă privind producția de zahăr în sezonul 2025 la nivelul de 75-80 mii tone sunt actualizate. Există, de asemenea, reziduuri comercializabile de zahăr importat în acest an – în jur de 20-25 de mii de tone.
La rândul lor, alți operatori de pe piața zahărului consideră că aceste date sunt speculative, fără confirmare statistică oficială. Potrivit estimărilor lor, prima dintre companiile menționate are în prezent stocuri de zahăr de 27 de mii de tone, iar cea de-a doua – de cel mult 12 mii de tone.
Problema rămâne
Problema sfeclei care nu a fost încă recoltată și a zahărului care nu a fost încă produs. În Moldova continuă ploile, deși mici, care sunt suficiente pentru a întârzia întoarcerea în masă a culegătorilor pe terenurile de sfeclă. Este posibil ca înghețurile prognozate să fie prea slabe și de scurtă durată pentru ca câmpurile să se „întărească” până la punctul în care să poată rezista utilajelor agricole grele. De asemenea, se anunță ninsori, care, de asemenea, nu vor rămâne prea mult timp, adică se vor transforma în lapoviță. Prin urmare, previziunile privind o campanie de recoltare prelungită – până la sfârșitul iernii – pentru cultura de sfeclă din 2025 devin din ce în ce mai realiste. La fel și riscul de pierdere a cantității și calității sfeclei (producția de zahăr).
Specialiștii în producția de zahăr din sfeclă, care au lucrat la fabricile de zahăr din Moldova, consideră că, în cazul condițiilor meteorologice nefavorabile și al scenariului de producție, nu mai mult de 45-55 de mii de tone de zahăr pot fi efectiv produse în țară până la sfârșitul acestui sezon.
Potrivit operatorilor de pe piața zahărului din Moldova, este dificil de estimat care sunt stocurile reale de zahăr importat până la sfârșitul anului curent. Părerile în această privință diferă foarte mult. Dacă este să ne ghidăm după estimări minime, acestea nu pot fi mai mari de 15 mii de tone. Concluzie: pentru a avea o estimare realistă pentru analiza obiectivă a dinamicii pieței în 2026, este necesară monitorizarea stocurilor de zahăr, de preferință de către agențiile de stat competente.
Pentru a completa tabloul, merită să luăm în considerare faptul că în 2026 Moldova va putea importa aproximativ 17 mii de tone de zahăr în cadrul contingentelor scutite de taxe vamale și preferențiale. Cea mai „dulce” cotă – pentru importul fără taxe vamale a 9 mii de tone de zahăr din Uniunea Europeană – va fi deschisă în mai puțin de o lună. Judecând după tonul declarațiilor lor, operatorii de pe piața moldovenească a zahărului vor lupta cu înverșunare pentru aceasta.
De ce sunt atât de „dulci” aceste (și alte) euro-contingente favorabile pentru operatorii pieței moldovenești a zahărului. Cel puțin pentru că în multe țări europene zahărul este deja cu zeci de procente mai ieftin decât în Moldova. Iar în noul an, diferența de preț ar putea chiar să crească.
Problema este că producătorii moldoveni de zahăr, conform propriilor asigurări, își vând deja zahărul deloc ieftin „la limita sau sub costul de producție”. După cum s-a menționat mai sus, costul zahărului produs local anul viitor (pe baza rezultatelor sezonului de prelucrare a sfeclei din recolta 2025) poate crește. În consecință, conform logicii producătorilor moldoveni de zahăr, cu cât mai puțin zahăr ieftin importat intră pe piața moldovenească (în special „în mâini greșite”) – cu atât mai bine. Astfel, „lupta pentru supraviețuire” pentru cote de import favorabile este aproape inevitabilă.
Evaluarea opțiunilor de rezultat al acestei confruntări este foarte curioasă. Este evident că cotele vor fi alese în totalitate și va fi o șansă pentru absența garantată a deficitului de zahăr pe piața moldovenească în 2026 (dacă capacitatea acesteia nu depășește intervalul estimat – 65-75 mii tone). Dacă cea mai mare parte a zahărului de cotă va fi obținută de producătorii de zahăr, prețurile pentru acest produs vor fi mai mari decât media regională. Acest lucru nu este rău pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr, deoarece prețurile ridicate la zahăr reprezintă o garanție că producătorii de zahăr le vor plăti înapoi și vor contracta suprafețe pentru sfecla din următoarea recoltă.
Dacă alți importatori de zahăr iau o „bucată de zahăr” solidă din cotele favorabile, prețurile zahărului în Moldova vor fi apropiate de prețurile medii regionale. Deoarece pentru această categorie de importatori prețurile moderate la zahăr sunt cel mai bun instrument de PR și marketing pentru atragerea de noi clienți din rândul consumatorilor.
Unde să căutăm o cale de ieșire?
În mod ideal, la masa negocierilor. Cândva, în Moldova a funcționat destul de eficient un mecanism legal de reglementare a pieței – la ședințele „consiliilor pe linie de produse” din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. Apropo, sectorul sfeclei de zahăr a fost cel care l-a utilizat în mod activ.
Astăzi, din multe motive, este dificil să sperăm la negocieri constructive într-un format public și multilateral între fermieri, producători de zahăr, importatori și consumatori de zahăr. Dar nu este imposibil. Probabil, este posibil să se reducă „gradul de confruntare” internă dacă un astfel de format de dialog este inițiat de Ministerul Economiei. Sau, poate, de către noul prim-ministru?
