Jan Lisniewski
Anterior, deputații măcar roșeau (uneori chiar își cereau scuze) pentru că își insultau colegii. După 2021, acest lucru s-a transformat în „stil individual de desfășurare a reuniunilor”.
Înainte de 2021, intimidarea opoziției era considerată o încălcare a democrației. Astăzi, același lucru este justificat prin combaterea amenințărilor hibride și chiar apărarea securității naționale.
S-ar părea că, într-o astfel de situație, partenerii internaționali ar putea fi singurul arbitru. Dar chiar și aici standardele nu sunt coerente. Opoziția încearcă să atragă atenția asupra a ceea ce consideră a fi încălcări în actuala campanie electorală. Lista lor este impresionantă: utilizarea resurselor administrative de către guvern, discriminarea alegătorilor în funcție de locul de reședință, „manipularea informațiilor și monopolul mediatic” al partidului de guvernământ, campania electorală neoficială lansată cu trei luni înainte de începerea ei legală, utilizarea Curții Constituționale „ca instrument politic și hărțuire a opoziției”, presiuni administrative și penale. Ca să nu mai vorbim de modificarea legislației electorale într-un an electoral împotriva recomandărilor organizațiilor internaționale.
Și ce dacă? A văzut cineva vreo reacție din partea vreunei ambasade? Sau poate că toate acestea vor fi reflectate în rapoartele observatorilor internaționali – cu concluzii obiective și cuprinzătoare? Sociologul și analistul Jan Lisniewski, director al Intellect Group, o companie de cercetare și consultanță politică, crede că nu. Motivul este că observatorii internaționali sunt prea puțin informați cu privire la situația reală din țară. Majoritatea acestor misiuni ajung abia în ziua alegerilor și se confruntă pentru prima dată cu contextul politic și electoral local.
„Calitatea observării s-a deteriorat deoarece lumea a devenit prea „intensă” – observatorii pur și simplu nu au suficient timp pentru a acorda atenția cuvenită unei anumite regiuni. Puțini oameni înțeleg cu adevărat ce se întâmplă cu adevărat. Iată că toată lumea a râs de „bubele” lui Dorin Recean când a spus la Davos: „A fost foarte dificil pentru guvern să spargă bulele”. Dar el are dreptate. Fiecare trăiește în propriile bule de informații: autoritățile – în propriul vid, opoziția – în propriul vid, observatorii internaționali – în propriul vid. Chiar și cei mai respectați experți internaționali continuă să împartă partidele în „pro-Kremlin” și „pro-europene”, deși majoritatea partidelor au un vector european în doctrinele lor. Aproape fiecare partid de opoziție a fost deja etichetat cu o etichetă model. Prin urmare, va fi extrem de dificil să se obțină rezultate calitative și obiective ale monitorizării”, a împărtășit Jan Lisniewski cu Logos Press.
În ultimii doi ani, serviciile Intellect Group au fost din ce în ce mai solicitate din străinătate pentru analize de risc, deoarece nu înțeleg pe deplin ce se întâmplă aici. Când vin la secțiile de votare în ziua alegerilor, văd o imagine frumoasă, dar nu știu ce se întâmplă.
„Ei nu știu despre scheme. Și nu mă refer doar la „plasele lui Șor”, ci și la schemele legate de putere: resurse administrative, promisiuni electorale, crearea de structuri în diaspora – pentru că funcționează pe același principiu al „plaselor”. Și au început să construiască acest lucru cu mult înainte de alegeri – cu șase luni, un an înainte. Deja în decembrie structurile au fost reînnoite, întâlnirile au avut loc în martie. Nu spun că acest lucru este ilegal, dar este pe punctul de a depăși liniile roșii ale utilizării resurselor administrative. Atunci ar fi trebuit să înceapă supravegherea. Nu cred că vor exista nereguli semnificative chiar în ziua alegerilor, duminică. Tot ceea ce ar fi trebuit să se întâmple s-a întâmplat deja”, crede sociologul.
El este convins că opoziția ar trebui să înceapă deja să se pregătească pentru alegerile parlamentare din 2029, inclusiv prin colaborarea cu diaspora și crearea propriilor structuri, pe baza acelorași principii ca și guvernul actual.
Observatorii Promo-LEX vor fi prezenți în 130 din cele 301 secții de votare deschise în străinătate. Din cele peste 40 de delegații de observatori internaționali (OSCE/ODIHR are cea mai mare delegație – 264 de observatori și 164 de interpreți) acreditate de CEC pentru a observa actualele alegeri, niciuna nu va fi prezentă la secțiile de votare din străinătate. Astfel, o parte semnificativă a scrutinului rămâne în afara monitorizării externe, în timp ce în străinătate a fost lansată o campanie activă de mobilizare a electoratului.
Și încă ceva despre competență. Aceleași misiuni internaționale de observare care ne vor monitoriza acum, au remarcat „eforturile notabile ale statului pentru îmbunătățirea integrității electorale și eficiența ridicată a organizării” alegerilor prezidențiale din România. Dar asta nu a împiedicat Curtea Constituțională să le anuleze.
Care este atunci rostul misiunilor de monitorizare? Ei bine, cinci sute de observatori vor veni la noi, se vor plimba prin secțiile de votare, își vor mișca degetele – tu, zici, observi democrația aici. Sau ce?
