Nu este un secret faptul că dezbaterile publice privind planurile de urbanism, cel mai adesea planurile zonale, s-au transformat într-o formalitate goală. Cetățenii nu au fost notificați în timp util cu privire la audieri sau acestea au avut loc la ore nepotrivite. Nu exista nicio certitudine că observațiile și sugestiile făcute în timpul dezbaterilor vor fi reflectate în planurile de urbanism.
După cum se menționează în nota explicativă, în prezent nu există un cadru de reglementare specific care să reglementeze procedura de consultare a publicului în timpul elaborării și aprobării documentației privind amenajarea teritoriului și dezvoltarea urbană.
Decretul guvernamental anterior care reglementa acest domeniu a fost anulat în 2016. Cu toate acestea, ulterior nu au fost adoptate noi reglementări care să definească, pas cu pas, mecanismele pentru consultările publice.
Lipsa unui cadru de reglementare special limitează capacitatea publicului de a influența procesul decizional, ceea ce duce la o participare redusă și nereprezentativă. În același timp, nu există mecanisme de verificare a teritorialității participanților, ceea ce afectează relevanța consultărilor. Există cazuri în care persoanele implicate în elaborarea documentației sunt evaluate favorabil în timpul consultărilor, ceea ce pune la îndoială obiectivitatea acestora. Aceste deficiențe discreditează consultările publice, conduc la o alocare ineficientă a resurselor publice și irosesc timpul cetățenilor și al organizatorilor.
Noul regulament stabilește mecanisme clare de implicare a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor cu privire la chestiuni de planificare teritorială și urbană. Scopul este de a asigura un proces transparent, incluziv, bazat pe participarea activă a comunității.
Regulamentul adoptat prevede:
informarea prealabilă a cetățenilor prin stabilirea unor termene minime pentru anunțarea consultărilor, organizarea de reuniuni publice și utilizarea diferitelor metode de colectare a opiniilor; cerințe privind reprezentativitatea datelor colectate în procesul de consultare; documentarea consultărilor, inclusiv înregistrarea reuniunilor, publicarea proceselor-verbale și urmărirea modului în care comentariile publicului sunt reflectate în deciziile finale.
