Milioane de europeni trăiesc în sărăcie, însă conceptul de venit confortabil variază foarte mult de la țară la țară.
Conform Eurostat, 16,2 % din populația Europei este expusă riscului de sărăcie în 2024. Acest procent variază de la 9,5 % în Republica Cehă la 22,2 % în Turcia și Macedonia de Nord. În țările candidate la UE, precum și în statele din Balcani și din Europa de Est, proporția populației expuse riscului de sărăcie este în mod natural mai mare. Printre economiile mari, rata este, de asemenea, ridicată în Spania (19,7%) și Italia (18,9%), în timp ce în Franța (15,9%) și Germania (15,5%) este ușor sub media UE.
Cu toate acestea, atunci când se compară pragurile de sărăcie între țări, nivelul de trai este foarte diferit. Indicatorul UE de „risc de sărăcie” reprezintă proporția persoanelor al căror venit disponibil echivalent median este sub un anumit prag. Acest prag este stabilit la 60 % din venitul median național. Cu toate acestea, Eurostat menționează că acest indicator nu măsoară bogăția sau sărăcia reală. Mai degrabă, acesta reflectă un venit scăzut în comparație cu alte persoane din aceeași țară, ceea ce nu înseamnă neapărat un nivel de trai scăzut.
Fenomenul sărăciei în Moldova are, de asemenea, o altă față și o altă dimensiune. Iar autoritățile îl combat de zeci de ani. Participanții la conferință au vorbit în multe feluri despre cum ar putea arăta o strategie de succes de combatere a sărăciei în momentul în care țara va trece pragul UE. Au existat atât rețete banale – creșteri salariale, sprijin social -, cât și rețete verificate economic.
„Consilium” nu a căutat răspunsuri finale. Nu există niciunul. Dar un răspuns la întrebarea cum să depășească lipsa de fonduri este disponibil de mult timp, iar oamenii îl folosesc în mod activ la nivelul gospodăriilor – migrația forței de muncă și orice altă migrație. După cum a remarcat unul dintre vorbitori, „solvabilitatea în cadrul țării este determinată de numărul de persoane insolvente care au plecat”. Cu toate acestea, această „modalitate națională” de combatere a sărăciei are propriile sale costuri, care devin din ce în ce mai evidente – epuizarea capitalului uman și a forțelor de producție, dependența, inclusiv la nivel de stat, și scăderea competitivității țării în ansamblu.
Cu toate acestea, experții au dat un răspuns clar cu privire la cum poate arăta o strategie de reducere a sărăciei pe termen scurt și în conformitate cu aspirațiile de integrare europeană ale țării. Desigur, în conformitate cu ceea ce putem face în condițiile actuale de stagnare economică și cu ceea ce trebuie să luăm în considerare. Și nu este deloc o creștere permanentă a salariilor și a asistenței sociale, „neajungând din urmă” productivitatea muncii și cuptorul inflaționist al veniturilor.
Expertul Marina Solovyova, de exemplu, atrage o atenție deosebită asupra calității capitalului uman, care este strâns legată de nivelul de educație în atingerea unui stil de viață decent. În ceea ce privește politica publică, necesitatea acesteia este văzută în crearea însăși a condițiilor pentru „creșterea competitivității”. Atât individul, cât și comunitatea de cetățeni vulnerabili – infrastructura de educație, alte „mijloace de producție de bază” pentru existența confortabilă și dezvoltarea cetățenilor în economia în curs de dezvoltare.
Și aici, în absența unor resurse suficiente și a unei voințe politice clare, rolul principal în depășirea inegalității veniturilor poate aparține politicii fiscale. Cu alte cuvinte, redistribuirea chiar a acestor venituri, spre deosebire de politica de „a nu recupera decalajul”, care nu îi îmbogățește pe săraci, iar clasa de mijloc nu dorește să se formeze. Revenirea la o scară progresivă de impozitare a veniturilor este cel puțin ceea ce poate face statul.
Premierul Alexandru Munteanu, care a participat la eveniment și nici măcar nu i-a auzit pe vorbitori, s-a situat în trendul opiniilor progresiste pe această temă. Liderii sindicali, care luptă pentru creșterea salariului minim la nivelul intervalului european, au auzit de la el un argument care dă de gândit – așa nu se va eradica sărăcia. Este ca o cursă a înarmărilor. Iar economia nu este încă capabilă să le asigure creșterea reală. Impactul moderat al veniturilor reale asupra nivelului de trai și creșterea sărăciei monetare, în special în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de educație, al familiilor numeroase și al pensionarilor, este o dovadă în acest sens.
