Svetlana Slobodeanu
După cum explică autorii săi, indicele combină nivelul sarcinii fiscale cu indicatori ai calității guvernanței în stat și ai statului de drept. Pe această bază, indicele identifică jurisdicțiile în care contribuabilii suferă cel mai mult din cauza creșterii impozitelor și a ineficienței instituțiilor publice.
În special, Rusia și Venezuela se află pe primul loc al ratingului, în timp ce Moldova, cu un scor de 8,8, ocupă locul 11 din 82 de economii incluse în studiu. În același timp, se învecinează cu țări cu o reputație fiscală negativă, precum Belarus, Argentina sau Brazilia. La polul opus se află zece țări, în frunte cu Irlanda, etichetate drept „paradisuri fiscale”, cu o presiune redusă asupra contribuabililor și instituții foarte eficiente.
Conform metodologiei, performanța Moldovei scade din cauza sarcinii fiscale ridicate în raport cu mărimea economiei, a predictibilității scăzute a politicii fiscale și a modificărilor frecvente ale Codului fiscal. Precum și instituțiilor de stat slabe, corupției și birocrației. Există, de asemenea, factori de protecție modestă a proprietății private și probleme în justiție care descurajează investițiile.
Indicele Tax Hell a fost publicat anual începând cu 2022, iar scorurile din clasamentul actual se bazează pe datele raportate pentru 2023, notează autorii.
Experții în fiscalitate și climatul de afaceri, pe care i-am contactat pentru comentarii, sunt mai degrabă sceptici cu privire la clasamentul în sine. Ei se îndoiesc de statutul, raționamentul și fiabilitatea rezultatelor sale. De asemenea, nu există suficiente informații pe internet pentru a judeca rigoarea metodologică a analizei.
Opiniile interlocutorilor noștri nu au relevat dezacorduri principale, deoarece specialiștii cunosc cel mai bine situația din economie. Nimeni nu neagă existența unor probleme în politica și administrarea fiscală, precum și în administrația publică. Mai interesante sunt comentariile lor în ceea ce privește prezentarea unei imagini care nu este în alb și negru, ci mai aproape de realitățile noastre.
Svetlana Slobodeanu, doctor în economie, auditor, contabil autorizat internațional:
„Este dificil să judecăm clasamentul pentru că nu știm ce indicatori specifici au fost folosiți și cum au fost făcute calculele. Cu toate acestea, din experiența noastră de a furniza servicii unui număr destul de mare de companii de diferite dimensiuni și din diferite industrii, precum și din observațiile privind dinamica activităților clienților noștri, din păcate, trebuie să recunoaștem deteriorarea accentuată a indicatorilor financiari și economici la majoritatea dintre aceștia. În mod firesc, atunci când indicatorii de rentabilitate sunt în scădere, sarcina fiscală devine mai tangibilă.
Guvernul ia anumite măsuri de sprijinire a afacerilor și de reducere a poverii fiscale pentru anumite sectoare ale economiei sau categorii de societăți în ceea ce privește anumite impozite. De exemplu, amânarea impozitului pe venit pentru întreprinderile mici și mijlocii timp de 3 ani (2023-2025), amortizarea accelerată a activelor fixe, regimuri preferențiale de TVA pentru livrările în cadrul proiectelor internaționale, introducerea a numeroase regimuri speciale de impozitare a veniturilor pentru diferite categorii de contribuabili etc.
În același timp, există o creștere clar pronunțată a unor impozite precum accizele (motivația economică pentru o astfel de dinamică este clară), impozitul pe proprietate (atât datorită creșterii cotei de impozitare de către consiliile locale, cât și a creșterii bazei impozabile). Prin urmare, din păcate, după cum arată istoria dezvoltării afacerilor și după cum se observă în lucrările de macroeconomie, o creștere a sarcinii fiscale nu contribuie la creșterea economică”.
Potrivit lui Dorin Moldovan, director al Auditului exact, având în vedere că astăzi avem tot fluxul de documente în format electronic, inclusiv activitățile de control, serviciul fiscal este mai receptiv la provocări. „Adică, STS are instrumente mai moderne, spune el. – Informațiile vin mai repede, sunt mai sincronizate și mai raționalizate. Din acest motiv, este posibil să existe mai multe inspecții, dar acestea sunt inițiate în funcție de riscuri, ceea ce este ajutat de programe speciale.”
Potrivit lui Ion Prisăcaru, care a condus serviciul fiscal timp de mulți ani, poziția noastră este o consecință a faptului că reforma fiscală, care a fost lansată în 2016, nu a fost niciodată pusă în aplicare. În ciuda faptului că un nou sistem fiscal a fost deja planificat, inclusiv schimbări în administrarea fiscală. Precum și dezvoltarea unui nou sistem informatic care ar fi eliminat întâlnirea dintre contribuabili și inspectorii fiscali, respectiv, reducerea nivelului de corupție.
„Toate acestea erau prevăzute într-un proiect de 20 de milioane de dolari care urma să fie finanțat de Banca Mondială”, spune el. – Proiectul a fost aprobat de parlament și programat pentru trei ani, apoi prelungit pentru încă trei ani. Ne-am chinuit să obținem fondurile, dar reprezentanții BM le-au găsit pentru noi, deoarece reforma era radicală. Aceasta prevedea dezvoltarea unui nou sistem fiscal prin simplificarea acestuia și reducerea impozitelor care nu își îndeplineau obiectivele inițiale. Planul prevedea redactarea unui nou cod fiscal și crearea unui nou sistem informatic integrat.
Ion Prisăcaru amintește că, în 2015, serviciul fiscal moldovenesc a fost identificat de Transparency International drept o structură transparentă și prietenoasă cu contribuabilii, în baza rezultatelor din 2014. „Oricât de dureros ar fi să recunoaștem, din păcate, situația actuală este rezultatul dezinteresului pentru implementarea acestui proiect”, continuă interlocutorul. – Nu există un sistem informatic nou, folosim platforma care există din 1998 și nu există nici un sistem fiscal. Ministerul de Finanțe a inițiat elaborarea unui nou cod fiscal în urmă cu câțiva ani, dar a fost suspendată.
– Deși nu poți să nu crezi ratingul, nu poți să nu crezi nici faptul că se închid afaceri și se deschid puține noi, afirmă Ion Prisăcaru. – Ca urmare, oamenii pleacă. A trebuit să regândim impozitarea salariilor, pentru că această presiune este cea mai grea povară, din cauza căreia există evaziune, economie subterană și salarii. Și ne luptăm cu biletul de călătorie, fără de care nu putem deconta combustibilul. Acesta este motivul pentru care întreprinderile îl folosesc oricum.
