Română

Drumul către OMC: datorii Kolkhoz, brânză Kashkaval și programatori indieni

Moldova va trebui să negocieze cu UE la o nouă etapă a parcursului său european. Multe depind de modul în care le vom conduce (să fim de acord cu totul sau să ne apărăm interesele). În acest sens, are sens să ne referim la experiența acumulată de țara noastră în timpul negocierilor de aderare la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Aceasta a fost prima treaptă a scării care a condus la perspectivele noastre pan-europene actuale.
Timp de citire: 6 minute Author:
Link copiat
Drumul către OMC: datorii Kolkhoz, brânză Kashkaval și programatori indieni

Michael Manoli, Gregore Gaberi

„Doar” 5 ani

Anul viitor se vor împlini 25 de ani de la aderarea Moldovei la OMC. Procesul de negociere a constat în 11 runde și a durat cinci ani. Ministerul Economiei a fost responsabil de el. La început, reuniunile de la Geneva aveau loc la fiecare șase luni, deoarece cadrul nostru legislativ de atunci conținea încă o mulțime de legi și regulamente adoptate în Uniunea Sovietică. Acestea trebuiau revizuite și trebuia elaborat un nou cadru juridic.

„Atunci când o țară aderă la OMC, în echipa sa de negociere este numit un curator dintr-o țară care este deja membră a acestei organizații”, spune fostul ministru de finanțe Mihail Manoli. – Pentru Moldova, acesta a fost ambasadorul Indiei în Bulgaria. De obicei, o parte a țărilor este imediat de acord să accepte un nou membru și semnează acorduri bilaterale. Dar altele au unele pretenții și întrebări și solicită negocieri bilaterale. Astfel de negocieri cu Moldova au fost solicitate de 37 de țări. Unele ne-au considerat un concurent, altele – o piață potențială. În timpul acestui proces, de obicei există două echipe din partea țării candidate: una la Geneva (unde se află sediul OMC) și cealaltă în țara lor. Noi am avut o singură echipă, care a venit la negocieri și apoi a plecat să facă „temele”. Ea a purtat toată responsabilitatea și povara. Parlamentul și guvernul luau noi decizii. Informațiile despre acestea au fost transmise curatorului, care a informat fiecare țară care ne-a stabilit o sarcină specifică. Și am pregătit următoarea rundă de negocieri.

În acești ani am revizuit complet întreaga bază legislativă și am adus-o în conformitate cu normele OMC. A trebuit să acoperim toate domeniile economiei, inclusiv cele pe care nici măcar nu le aveam, dar care erau totuși menționate în acord.

Pentru a adera la OMC este necesar să ai un anumit sistem de impozitare, inclusiv TVA. Dintre toate țările membre ale OMC, doar SUA nu aplică TVA (există un impozit pe vânzări). La acel moment Moldova funcționa în două sisteme de impozitare. În comerțul cu CSI, noi impuneam TVA la exporturi, dar nu și la importuri. Cu restul lumii – viceversa: TVA se aplica la importuri, dar nu și la exporturi. În domeniul impozitării, am început cu elaborarea unui nou Cod Fiscal.

OMC aplică dreptul de veto, adică dacă cel puțin o țară este împotriva intrării unui candidat, înseamnă că acesta nu va adera niciodată la această organizație. Și fiecare țară monitorizează îndeaproape ca interesele sale comerciale să nu fie încălcate. Așadar, se pune foarte mult accentul pe proprietatea intelectuală și pe problemele legate de mărci comerciale. A trebuit să aibă loc discuții pe această secțiune cu toate cele 37 de țări care doreau negocieri bilaterale. Toate au dorit o garanție că Moldova le va proteja proprietatea intelectuală. De exemplu, bulgarii au cerut să oferim, printr-un act legislativ, o garanție de protecție pentru un tip de brânză numită „kashkaval”, care este produsă în Balcani. De asemenea, ei exportă „gustare moldovenească”.

Ingeniozitatea a ajutat

Din cele 11 runde de negocieri, trei au fost dedicate agriculturii, deoarece Moldova este o țară agricolă. Principala problemă în cadrul acestor discuții a fost subvențiile. OMC stabilește un prag de subvenționare a sectorului agricol pentru fiecare țară – un anumit procent din PIB-ul acesteia. Pentru a calcula pragul, se iau datele privind subvențiile în țara respectivă pe an pentru ultimii cinci ani. Și Moldova a trebuit să furnizeze astfel de date. Cu toate acestea, țara noastră nu a avut niciodată o astfel de formă de sprijin pentru întreprinderile agricole.

Deoarece era imposibil să furnizăm informații despre subvențiile directe, am avut ideea să prezentăm Parlamentului ștergerea datoriilor fostelor ferme de stat și colective ca sprijin de la bugetul de stat pentru sectorul agricol”, spune fostul viceministru al Economiei Gheorghe Gaberi. – Suma era astronomică, chiar și în ruble. Am convertit-o în dolari la cursul de schimb în vigoare la acel moment și am prezentat aceste date înainte de sosirea delegațiilor pentru a treia rundă de negocieri privind politica agrară. În timpul negocierilor propriu-zise, reprezentantul SUA a obiectat ferm. După aceea, a trebuit să fac o declarație în care am spus că ni se cere ce funcționează într-o economie de piață, dar noi venim dintr-o economie planificată și nu am avut-o niciodată. Dacă nu sprijiniți Moldova să urmeze cursul pieței, atunci probabil că nu mai are rost să venim aici. În cele din urmă, am obținut dreptul de a subvenționa agricultura în condiții foarte bune – până la 5% din PIB, ceea ce este foarte mult. Moldova nu își va putea permite să cheltuiască o asemenea sumă pentru subvenții în agricultură, dar are acest drept”.

Când toate problemele au fost clarificate, la ultima, a 11-a rundă de negocieri, India, reprezentată de curatorul nostru, a făcut o surpriză, cerând o garanție scrisă de intrare fără vize a programatorilor indieni în Moldova. Dar astfel de garanții pot fi date doar prin lege, care trebuie modificată. Negociatorul șef a trebuit să iasă pe coridor și să-l sune pe președintele Lucinschi, care a autorizat acest lucru. Dar, cum se spune, a promite nu înseamnă a te căsători.

Acordul privind aderarea Moldovei la OMC a fost semnat la 8 mai 2001. În iunie, Parlamentul moldovean l-a ratificat.

Cum să îl utilizați?

Potrivit interlocutorului, au existat așteptări foarte mari odată cu aderarea la OMC. Am primit un instrument excelent pentru a aduce ordine în economia țării, pentru a asigura transparența în achizițiile publice (nu am avut niciodată o astfel de experiență), pentru a elimina corupția etc. Dacă au fost respectate, desigur. Unul dintre cele mai importante avantaje ale aderării țării noastre la OMC este că, după aceasta, a putut începe negocierile cu UE privind preferințele comerciale, care au fost acordate RM la multe produse de bază.

Cu toate acestea, opoziția a reproșat că producătorii locali nu ar fi protejați, deoarece taxele de import erau mici – nu mai mari de 15 la sută. Dar Moldova a avut un acord de liber schimb cu țările CSI, apoi a semnat un acord similar CEFTA (Europa de Sud), în 2014. – Acordul cuprinzător și aprofundat de liber schimb (DCFTA) UE-Moldova. Nu trebuie să uităm că partenerii comerciali iau decizii simetrice, iar economia noastră este orientată spre export.

„Când de la tribuna Parlamentului am citat date despre export/import, criticii au fost de acord”, spune Gheorghe Gaberi. – Regulile OMC conțin multe măsuri pentru a-și proteja producătorul și consumatorul. De exemplu, poți stabili taxe mari sezoniere, dar trebuie să le justifici. Poți opri importurile în orice moment dacă un produs prezintă un risc pentru sănătate. Vorbesc ca o persoană care a petrecut cinci ani în ANSA. Există resturi importate în Moldova care nu sunt vândute undeva. Aceste produse ajung pe piața noastră din cauza unor antreprenori lipsiți de scrupule. Să ne amintim de scandalul cu produsele lactate din 2018, când în laptele unei fabrici au fost găsite 80% grăsimi de origine vegetală. Iar când eșantioanele au fost trimise pentru testare la Parma (Italia), s-a dovedit că aceste grăsimi vegetale erau tehnice. Autoritățile au suficiente instrumente pentru a preveni intrarea pe piață a acestor produse. Ministerul Economiei ar trebui să aibă o persoană care să cunoască aceste reguli și să poată propune guvernului să le aplice”.

În opinia sa, producătorul ar trebui să fie protejat prin crearea condițiilor de competitivitate, folosind sprijinul statului. Costul producției moldovenești este influențat negativ de costul forței de muncă, care, după cum s-a dovedit, este cel mai scump din Europa. În structura costului bunurilor în România ponderea forței de muncă este de 18%, în Moldova – 37%. Trebuie să stimulăm creșterea productivității muncii prin automatizare și mecanizare.

Trebuie să evaluăm

În plus, trebuie să evaluăm ce este profitabil pentru noi să producem. De exemplu, producția de lactate în Moldova este o utopie, deoarece nu ne putem permite să cultivăm furaje pe terenuri irigate ca înainte. Pentru consumul intern, ar trebui să avem propria noastră producție de lactate în scopuri sociale și să o sprijinim, deoarece nu poate concura nici cu produsele belaruse, nici cu cele lituaniene.

Nici cerealele nu sunt pentru noi, deoarece vecinii noștri – România și Ucraina – sunt printre cei mai mari producători de cereale din Europa. Este necesar să existe culturi cerealiere dacă o entitate cultivă cel puțin o mie de hectare de teren pentru a nu fi neprofitabilă. Culturile cerealiere ar trebui să fie utilizate pentru a păstra fertilitatea solului. Moldova nu trebuie să producă cereale, ci semințe de cereale. În 2024, întreprinderile noastre agricole au importat semințe de porumb și floarea soarelui în valoare de 1,8 miliarde de lei, iar Moldova a produs semințe hibride de porumb. Este posibil să se obțină un randament de 4 tone/ha de semințe hibride de porumb. O tonă de semințe costă brut 1 mie de euro, adică 4 mii de euro/ha. Dacă faceți calibrarea, testarea germinației – și mai scump. Dar fermierii noștri cultivă porumb la 2-3 tone/ha și îl vând cu 200 euro/t, minus costurile, și nu au niciun profit.

Dacă creăm 100 de mii de hectare de livezi și podgorii de soiuri de masă, putem asigura pe deplin locuri de muncă oamenilor care locuiesc la sate. Doar 10 mii de hectare de podgorii de masă în sistem pergolă, cu un randament de 30 de tone pe hectar, dau 300 de mii de tone de struguri. Pentru fiecare hectar este nevoie de cel puțin un lucrător plus trei lucrători din activități conexe.

Pe lângă agricultură, este necesar să dezvoltăm sectorul IT, centrele de apel, serviciile de comunicare (a existat o propunere de a muta centrul de comunicare între continentele american și european în RM, dar corupția a împiedicat acest lucru), contabilitatea externalizată pentru companiile străine (există experiență de lucru cu SUA), proiectarea clădirilor rezidențiale și industriale (sute de organizații de proiectare din Germania sunt gata să facă comenzi în RM și să plătească de o dată și jumătate mai mult decât în țara noastră) etc. Trebuie să ne gândim cum poate țara noastră să-și găsească locul în economia mondială și să câștige bani.


Реклама недоступна
De citit neapărat*

Întotdeauna apreciem feedback-ul dumneavoastră!

Citiți și asta
Noua ordine economică are nevoie de o busolă morală
Exclusiv Logos Press
28 iunie 2025
Noua ordine economică are nevoie de o busolă morală