„Acum mai bine de zece ani, vinificatorii percepeau cu mare entuziasm introducerea sistemului european de producere a vinurilor cu IGP/DOP în Moldova”, spune Viorel Golovatic, administratorul Asociației Producătorilor de Vinuri cu IGP Valul lui Traian. – Însă, treptat, acesta a fost înlocuit de dezamăgire.
Întreprinderile nu au văzut prea multe beneficii din munca grea depusă pentru a-și face podgoriile și procesele de vinificație conforme cu cerințele pentru producția IGP. Piețele de export au un stereotip conform căruia vinurile moldovenești ar trebui să fie bune, dar ieftine. Din acest motiv, vinăriile sunt nevoite să declasifice o parte din vinurile lor IGP pentru a le vinde în vrac”.
Această problemă a fost ridicată în cadrul unei ședințe a Consiliului de administrație al Asociației, la care au participat și reprezentanți ai ministerului de resort și ai BNMV. Întreprinderile moldovenești s-au confruntat cu faptul că la licitațiile pentru vinuri în țările scandinave una dintre condiții a fost ambalarea pentru vinurile cu IGP – „bag-in-box” de tip special (în Republica Moldova nu există astfel de linii), dar este posibil de a livra aceste vinuri în vrac. Cu toate acestea, în conformitate cu Legea cu privire la struguri și vin, produsele vitivinicole cu denumire de origine protejată (DOP) sau indicație geografică protejată (IGP) „se introduc pe piață numai în formă îmbuteliată”.
Antreprenorii au o întrebare – ce să facă într-un astfel de caz? Ei propun să se reconsidere aceste restricții și să se permită vânzarea în vrac a vinurilor cu IGP. Reprezentantul Ministerului Agriculturii a răspuns că legislația moldovenească se aplică pe teritoriul țării de origine, în timp ce exporturile trebuie să se conducă de normele țării de destinație și de termenii contractului.
Dar mai există un „dar” – cerința din Tabelul de sarcini pentru producerea vinurilor cu IGP Valul lui Traian pentru realizarea vinurilor. Acestea trebuie să fie doar în formă îmbuteliată (un punct similar se regăsește în Caietul de sarcini al tuturor asociațiilor din Moldova). Adică, este necesar să se facă o modificare în RPT.
Viorel Golovatic a spus că această muncă poate fi făcută până în sezonul următor. Dar se pune problema trasabilității acestor vinuri – nu vor exista abuzuri din partea fabricii cumpărătoare? La urma urmei, de multe ori materialele noastre vinicole în vrac sunt importate de producătorii din alte țări pentru a înnobila vinurile lor nu foarte reușite. Vinurile cu IGP din Moldova ar trebui să-și păstreze statutul după îmbuteliere pe piața de export.
Pentru a evita amestecarea vinurilor noastre cu IGP la vânzarea balcoanelor, ar trebui inclusă în contracte obligativitatea de a face acest lucru și găsit un mecanism de control. Dar Asociația nu are bani pentru a asigura un astfel de control în străinătate. Iar pe piața internă, acesta se realizează prin achiziționarea de probe din comerț pentru degustări deschise.
„Ne-am dori ca statul să preia controlul vinurilor noastre cu IGP turnate pe piețele externe”, continuă interlocutorul. – De exemplu, dacă livrarea se face pentru compania monopolului de stat suedez Systembolaget, ar fi posibil să se încheie un acord privind un astfel de control la nivel de stat și să se convină asupra unui anumit mecanism. Unii cumpărători de vinuri moldovenești din China, după ce și-au făcut alegerea, au sigilat cisterna și apoi reprezentantul lor a fost prezent la îmbuteliere. Și acestea erau vinuri obișnuite. În plus, există riscul ca realizarea vinurilor cu IGP în vrac să treacă de la o măsură forțată la una liberală. Iar vinurile de cea mai bună calitate nu vor fi îmbuteliate, pentru că sunt destule companii care se confruntă cu dificultăți financiare după ce au pierdut piețele din CSI. Iar imaginea industriei este creată de produsele îmbuteliate sub mărcile proprii ale producătorilor. Este important să nu existe anarhie. Altfel, se pierde tot rostul conceptului de vinuri cu IGP”.
Din cauza crizei economice mondiale și a reducerii consumului de vin la nivel global, există o tendință de reducere a prețurilor. Pentru a menține nivelul prețurilor, darămite pentru a-l crește, trebuie să ai argumente puternice – o categorie de calitate confirmată. În Moldova, ponderea vinurilor cu IGP în volumul total este mică și nu există încă vinuri cu DOP. Prin urmare, este dificil pentru producătorii autohtoni să concureze și să-și asigure sustenabilitatea financiară. În același timp, unii dintre ei sunt sceptici cu privire la categoria de calitate IGP, dar există un nivel superior – DOP. Dar punctul cheie aici este care sunt avantajele.
Potrivit lui Viorel Golovatik, este necesar să se ofere întreprinderilor care vor trece prin procedura de certificare a vinurilor cu DOP, subvenții pentru aceste costuri cel puțin timp de trei ani. Programul de subvenționare în viticultură și vinificație ar trebui să vizeze stimularea producției de produse cu IGP și DOP. De asemenea, ar trebui stabilită o perioadă de tranziție de trei ani, după care numai vinurile cu IGP/DOP și IG Divin să poată participa la toate activitățile de promovare.
