Mihaela Sultan și Svetlana Dogotaru
Situația clădirilor informale din capitală este atât de gravă, încât a fost subiectul unei prezentări în cadrul unei conferințe de specialitate la Atena. Aceasta a fost prezentată de arhitectul șef al Chișinăului, Svetlana Dogotaru.
După 1990, Chișinăul, ca multe capitale din spațiul post-sovietic, a suferit transformări urbane rapide și adesea necontrolate, se arată în studiu. Această perioadă a fost marcată de un lung vid legislativ și de aplicarea inconsecventă a normelor de planificare urbană existente. Un element esențial al acestui proces a fost incertitudinea privind regimul de proprietate al terenurilor și clădirilor: multe parcele nu aveau un statut juridic clar, erau moștenite, ocupate sau vândute în afara cadrului legal.
În paralel, creșterea migrației interne ca urmare a declinului economic al zonelor rurale a dus la creșterea presiunii asupra fondului de locuințe existent. Lipsa acută de locuințe la prețuri accesibile, în special pentru grupurile vulnerabile sau persoanele cu venituri mici, a catalizat proliferarea construcțiilor ilegale. În multe cazuri, lipsa de reacție din partea administrației orașului a fost percepută de populație ca o formă tacită de aprobare sau chiar de încurajare a construcțiilor neautorizate.
Construcțiile informale din Chișinău sunt distribuite neuniform pe teritoriu, dar se găsesc în aproape toate tipurile de zone urbane și suburbane. Cu toate acestea, Truseni, Codru, Bubuechi, Durlești ies în evidență. Aceste localități, situate la periferia administrativă a municipiului, au devenit adevărați poli de dezvoltare rezidențială în ultimele două decenii.
Cu toate acestea, această expansiune a avut loc adesea în absența unor instrumente de planificare urbană actualizate sau a unor norme clare privind regimul de construire. Multe dintre casele individuale sau complexele rezidențiale au fost construite fără autorizații de construcție, pe terenuri cu un statut juridic incert, care nu au fost integrate în mod corespunzător în zona construită. Aceste zone sunt adesea lipsite de rețele de utilități (apă, canalizare, gaz, electricitate) sau practică conexiuni informale la infrastructura existentă.
În cartierele urbane construite din Chișinău, construcțiile informale iau adesea forma unor intervenții individuale în fondul locativ existent. Cele mai comune practici includ:
- extinderi neautorizate în curțile blocurilor de apartamente;
- închiderea balcoanelor sau transformarea lor în spații de locuit fără autorizațiile necesare;
- extinderi la parter, transformarea spațiilor comerciale în apartamente sau viceversa în lipsa autorizațiilor necesare;
- extinderi ilegale sau modificări structurale riscante care afectează stabilitatea clădirii.
Adesea, autoritățile au închis ochii la construcțiile informale pentru a evita conflictele cu populația sau din lipsă de voință politică. În unele cazuri, corupția instituțională a facilitat eliberarea retroactivă a autorizațiilor de construcție, fără respectarea legii.
Autorii prezentării notează că o evaluare exactă a dimensiunii construcțiilor informale în Chișinău este dificilă din cauza lipsei unui sistem de monitorizare cuprinzător. Cu toate acestea, pe baza observațiilor pe teren, a cererilor de legalizare și a cercetărilor preliminare, se estimează că aproximativ 15-20% din casele individuale din zona suburbană au fost construite fără autorizații. În unele suburbii, cum ar fi Truseni, Bubueci sau Codru, ponderea locuințelor informale poate depăși chiar 30%. La aceasta se adaugă sute de cazuri de extinderi, adăugiri sau intervenții neautorizate în clădiri de apartamente.
Confruntate cu proliferarea fenomenului construcțiilor informale, autoritățile municipale și centrale au trasat în ultimul deceniu mai multe direcții strategice pentru a controla și corecta dezvoltarea haotică a orașului. Deși unele dintre aceste măsuri au fost anunțate în politici publice, planuri urbanistice sau documente strategice, punerea lor în aplicare a fost parțială sau fragmentată.
Una dintre cele mai importante inițiative a fost revizuirea Planului General de Dezvoltare a orașului, documentul-cadru care reglementează utilizarea teritoriului la nivel municipal. În paralel, este prevăzută elaborarea unor planuri urbanistice detaliate în zonele cu o densitate ridicată de intervenții neautorizate.
Se propune crearea de „zone de regularizare”, o strategie care implică delimitarea unor perimetre în care construcțiile informale existente pot fi conservate și legalizate. Cu condiția ca acestea să îndeplinească anumite criterii de siguranță, interoperabilitate și accesibilitate. Acest lucru elimină necesitatea demolărilor inutile, costisitoare și adesea nerealiste din punct de vedere social.
Codul de dezvoltare urbană al Republicii Moldova (în vigoare din ianuarie 2025) introduce o procedură specială de recunoaștere a legalității construcțiilor realizate fără autorizație de construire, după expirarea termenului de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor sau a ordinului de demolare. În astfel de cazuri, autoritățile locale pot elibera un certificat de urbanism pe baza unei evaluări tehnice și urbanistice care stabilește dacă construcția îndeplinește cerințele minime de siguranță și poate fi integrată în mod rezonabil în contextul construit. În același timp, codul permite stabilirea de plăți compensatorii pentru a respecta principiul echității față de dezvoltatorii legali.
