Ce numărăm cu adevărat?
IPC din Moldova este calculat în funcție de două blocuri principale:
Partea alimentară: Aceasta include o listă fixă de produse alimentare. Această listă a fost compilată cu decenii în urmă pe baza nevoilor fiziologice de bază. Ea nu ia în considerare recomandările dietetice moderne sau schimbările în obiceiurile de consum. De exemplu, este posibil să nu includă fructe exotice sau brânză scumpă, ceea ce este norma în țările dezvoltate.
Bunuri și servicii nealimentare: Această categorie este calculată folosind coeficienți. Acesta este un punct cheie. În loc să analizeze cât cheltuiesc de fapt oamenii pe îmbrăcăminte, transport sau utilități, BNS multiplică costul coșului alimentar cu un coeficient fix (de obicei în jur de 1,2-1,3). Aceasta înseamnă că, în cazul în care costul alimentelor a crescut cu 10 %, costul serviciilor este considerat în mod automat a fi crescut cu 10 %, ceea ce nu corespunde întotdeauna realității.
Ca urmare, costul IPC pentru populația în vârstă de muncă diferă semnificativ de costurile reale.
Date discutabile
Să comparăm salariul mediu, datele pe care le publică BNS, cu cel median. Potrivit datelor BNS, salariul median în Moldova în 2023 era puțin peste 12.000 de lei pe lună. La rândul său, salariul median în același an a fost de doar aproximativ 8000 de lei. De remarcat că cifra salariului median este de o dată și jumătate mai mare, ceea ce nu reflectă deloc imaginea reală pentru țară.
La prima vedere, chiar și suma de 8000 poate părea suficientă. Dar să ne uităm la structura cheltuielilor reale ale unei gospodării medii:
Utilități: În Moldova acestea se pot ridica la 20-30% din venit.
Chiria: În orașele mari, cum ar fi Chișinăul, închirierea unui apartament cu o cameră poate costa de la 3000 la 5000 de lei, ceea ce depășește deja minimul de existență pentru 2023 (media națională – 2877,1 lei, media pentru orașele mari – 3237,6 lei).
Transport și comunicații: Nici aceste costuri nu pot fi evaluate în mod adecvat prin intermediul unui coeficient fix. Călătoria cu transportul public în interiorul orașului și călătoria de la periferie la oraș pentru a lucra sunt lucruri complet diferite și este absolut greșit să se compare și să se facă o medie aici.
Astfel, CPM nu numai că subestimează cheltuielile reale, dar și denaturează imaginea de ansamblu a bunăstării, făcând ca minimul de subzistență să devină irelevant.
IPC al Moldovei vs. UE
Diferențele dintre abordările Moldovei și ale țărilor UE privind calcularea nivelului minim de trai își au rădăcinile în filosofii, metodologii și, în cele din urmă, atitudini diferite față de conceptul de sărăcie.
IPC moldovenesc se bazează pe conceptul de minim fiziologic. Scopul acestui indicator este de a determina de câți bani are nevoie o persoană pentru a-și satisface cele mai elementare nevoi vitale. Este vorba despre a nu muri de foame și de frig. Această filosofie este moștenită de la modelul sovietic de planificare, în care obiectivul principal era asigurarea existenței de bază a populației. Această abordare tratează ființele umane doar ca unități biologice, ignorând nevoile lor sociale și culturale. Ca urmare, IPC reprezintă un set minim pentru supraviețuire, mai degrabă decât o viață deplină.
Țările europene, dimpotrivă, sunt ghidate de conceptul de incluziune socială. Acestea consideră că o persoană care trăiește cu un venit minim ar trebui să fie capabilă să participe în societate. Scopul bugetelor de referință nu este doar de a preveni epuizarea fizică, ci și de a evita excluziunea socială. Acest lucru înseamnă că bugetele includ cheltuieli pentru accesul la informații (internet, smartphone), petrecerea timpului liber cultural (mers la cinema, bibliotecă) și posibilitatea de a menține legăturile sociale (de exemplu, oferirea de mici cadouri sau celebrarea sărbătorilor). Această filosofie recunoaște că sărăcia nu este doar o problemă financiară, ci și una socială.
Metodologia de calcul
Moldova aplică o metodologie statică și normativă pentru calcularea IPC. Componența coșului alimentar este determinată pe baza unor norme nutriționale învechite. Acestea nu iau în considerare cunoștințele moderne privind alimentația echilibrată, necesitatea de a consuma anumiți micronutrienți sau varietatea alimentelor. Lista alimentelor este fixă și nu s-a modificat de-a lungul anilor, ceea ce o face irelevantă pe o piață în continuă schimbare.
Calculul blocului nealimentar se bazează pe coeficienți fixi, care sunt medii ale studiilor anterioare. De exemplu, costurile pentru îmbrăcăminte pot reprezenta 15 % din costul coșului alimentar, iar costurile pentru utilități 20 %. Această metodă nu ia în considerare faptul că costurile reale ale chiriei sau ale încălzirii se pot schimba dramatic, ceea ce face ca întregul indicator să fie inflexibil și să nu reflecte costurile reale ale populației.
Bugetele de referință ale țărilor europene sunt construite pe baza unor anchete sociologice regulate și la scară largă. Analiștii intervievează mii de gospodării pentru a afla pe ce sunt cheltuiți efectiv banii. Aceste date oferă o idee despre bunurile și serviciile care sunt considerate cu adevărat necesare pentru viața modernă.
Componența și costul bugetelor sunt actualizate în permanență. Dacă un nou bun sau serviciu devine omniprezent în societate (de exemplu, accesul la serviciile de streaming), acesta poate fi inclus în buget. Acest lucru permite indicatorului să rămână relevant și în conformitate cu progresul tehnologic și social.
Diferențe în aplicare și implicații
Valoarea subestimată a IPC în Moldova creează iluzia că procentul de sărăcie este mai mic decât este în realitate. Acest lucru permite guvernului să evite criticile și să nu ia măsuri adecvate pentru protecția socială a populației. Ca urmare, multe persoane ale căror venituri sunt la limita supraviețuirii nu sunt considerate oficial sărace și nu primesc sprijinul necesar.
În țările europene, situația este destul de diferită. Întrucât bugetele de referință sunt realiste, acestea servesc drept bază pentru elaborarea politicilor sociale. Acestea sunt utilizate pentru a calcula salariul minim, indemnizațiile de șomaj și pensiile. Astfel, chiar și cei care primesc sprijin din partea statului pot trăi cu demnitate, fără a se confrunta cu excluziunea socială sau a fi condamnați la supraviețuire.
Bugetele sunt calculate printr-o abordare individualizată pentru diferite tipuri de gospodării (pensionar singur, familie cu un copil etc.). Componența coșului este stabilită pe baza unor studii și anchete sociologice periodice, ceea ce permite luarea în considerare nu numai a nevoilor de bază, ci și a cheltuielilor pentru petrecerea timpului liber, educație, integrare socială, acces la tehnologii moderne (internet, smartphone) și alimentație sănătoasă.
Principalele diferențe în metodologie
|
Criterii |
Moldova (IPC) |
UE (Buget de referință |
|
Baza |
Norme fiziologice, coeficienți fixi |
Cheltuieli reale ale gospodăriilor, anchete sociologice |
|
Compoziție |
Alimente de bază, îmbrăcăminte, utilități |
Nevoi globale: de la alimentație la petrecerea timpului liber, tehnologie, educație |
|
Obiectiv |
Determinarea pragului de supraviețuire |
Asigurarea unui nivel de trai decent, prevenirea excluziunii sociale |
De la stagnare la progres
Coșul minim de consum în Moldova, în forma sa actuală, nu este doar un instrument statistic învechit, ci și o problemă socială profundă. Bazându-se pe acest indicator irelevant, statul nu poate evalua în mod adecvat nivelul real al sărăciei, nu poate dezvolta o politică socială eficientă și, mai important, nu poate garanta cetățenilor săi un nivel de trai decent. Metodologia de calcul învechită, bazată pe coeficienți fixi și norme fiziologice mai degrabă decât pe comportamentul real al consumatorilor, creează o imagine distorsionată a bunăstării, mascând adevărata dimensiune a nevoilor.
Pentru ca IPC să devină un indicator fiabil, Moldova trebuie să întreprindă urgent reforme cuprinzătoare menite să aducă metodologia sa mai aproape de cele mai bune practici europene. Pentru a atinge acest obiectiv, sunt propuse următoarele trei etape:
1. Revizuirea metodologiei: de la statică la dinamică. Este necesar să nu se mai utilizeze coeficienți fixi pentru calcularea părții nealimentare a coșului. În schimb, ar trebui să recurgem la anchete periodice pe gospodării. Acest lucru va permite obținerea de date actualizate privind cheltuielile reale ale populației pentru chirie, utilități, transport, îmbrăcăminte, alte bunuri și servicii. Această abordare va asigura dinamismul indicatorului, permițându-i să reacționeze în timp util la schimbările din economie și la obiceiurile de consum.
(2) Actualizarea componenței: reflectarea vieții contemporane. Componența IPC ar trebui extinsă pentru a reflecta realitățile secolului XXI. Aceasta ar trebui să includă cheltuieli care sunt acum de bază pentru participarea la viața publică, inclusiv accesul la informații, incluziunea socială, educația și sănătatea.
3. Integrarea cu alți indicatori: imaginea de ansamblu. IPC nu ar trebui să fie un indicator izolat. Acesta ar trebui utilizat împreună cu alți indicatori economici cheie, cum ar fi venitul mediu și inegalitatea (coeficientul Gini). Acest lucru va oferi o imagine mai completă și mai obiectivă a bunăstării populației, înțelegând modul în care venitul este distribuit în societate și care grupuri ale populației sunt cele mai vulnerabile.
În cele din urmă, reformarea IPC nu este doar o sarcină statistică. Este un pas crucial către crearea unei societăți echitabile și prospere. Renunțarea la un anacronism învechit și trecerea la un sistem modern și realist de evaluare a bunăstării va permite Moldovei să ia decizii mai bine informate și să lupte eficient împotriva sărăciei, asigurându-se că cetățenii săi nu doar supraviețuiesc, ci trăiesc în demnitate.
Serghei MASLYANKIN,
economist
