Olga Gagauz
Un studiu la scară largă realizat de Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) a constatat că criza demografică nu se bazează pe alegerile libere ale oamenilor, ci pe „decizii politice inadecvate” care nu au reușit să ofere „securitate economică și oportunități personale”.
În cadrul studiului, 54% dintre respondenți au menționat „problemele economice”, cum ar fi lipsa de locuințe accesibile, locuri de muncă, accesul la îngrijirea copiilor, lipsa banilor etc., ca fiind principalele obstacole în calea creșterii copiilor și a familiilor numeroase. Pentru 24% dintre respondenți, problemele de sănătate și imposibilitatea de a le rezolva sunt în capul listei. Alți 19% își explică reticența de a avea copii prin „teama de viitor”.
Potrivit Nataliei Kanem, directorul executiv al organizației, „măsurile politice ar trebui să vizeze direct rezolvarea problemelor anumitor persoane”. În cadrul studiului, experții UNFPA au intervievat peste 14.000 de persoane din 14 țări de pe cinci continente, unde trăiește o treime din populația lumii.
În patru dintre aceste țări – Nigeria, Maroc, Africa de Sud și Indonezia – numărul mediu de nașteri pe femeie depășește rata de înlocuire de 2,1. Studiul a arătat că majoritatea respondenților ar dori să aibă doi sau mai mulți copii. Iar 31% dintre respondenții cu vârste de peste 50 de ani au declarat că au mai puțini copii decât și-ar fi dorit.
Rata totală a fertilității în Moldova, potrivit Biroului Național de Statistică, a fost de aproximativ 1,6-1,65 copii pe femeie în ultimii ani. În 2024, aceasta a crescut ușor la 1,66 născuți vii pe femeie. Dar rămâne încă mult sub rata de înlocuire (2,1 copii pe femeie). În 2002, aceasta a atins o valoare minimă de 1,43.
În 2024, se vor naște 23,6 mii de copii, ceea ce este cu aproximativ 0,5 mii (-2,0%) mai puțin decât în anul precedent. În același timp, vârsta medie a mamei primului născut crește anual – în 2024 a fost de 26,8 ani, în creștere față de 2023 (25,3 ani).
Potrivit Olga Gagauz, șefa Centrului de Cercetări Demografice, statisticile oficiale subestimează rata totală a fertilității, ceea ce a dus la clasificarea țării ca țară cu fertilitate scăzută. Transformarea fertilității urmează, desigur, modelul general caracteristic majorității țărilor, dar se caracterizează printr-o rată mai scăzută de scădere.
„Pentru generațiile condiționate, fertilitatea a fost stabilită la nivelul de 1,6-1,65 nașteri pe femeie, iar pentru generațiile reale, care au finalizat sau sunt la etapa de finalizare a perioadei de reproducere – la nivelul de 1,9-2,0 nașteri”, – spune Olga Gagauz. În baza rezultatelor cercetărilor sale, experta conchide că Moldova nu face parte din țările cu fertilitate scăzută sau foarte scăzută. Iar păstrarea unei rate a natalității mai ridicate, comparativ cu alte țări, este determinată de predominanța persoanelor din mediul rural în structura generală a populației.
Singura concluzie paradoxală care reiese este că femeile moldovence se îngrijesc de continuarea familiei în pofida problemelor economice și a insecurității, pe care le depășesc prin migrația internă din zonele rurale sau prin migrația externă din țară. Singura problemă este să se asigure că există cineva care să aibă grijă de reproducerea generațiilor pe termen lung.
Olga Gagauz:
– În ciuda faptului că fertilitatea finală a generațiilor reale rămâne la un nivel relativ ridicat, aproape de înlocuirea generațiilor, reducerea populației la vârste tinere ca urmare a migrației conduce inevitabil la o reducere a numărului de nașteri pentru anii calendaristici. Acest lucru va avea consecințe socioeconomice și demografice grave pentru țară pe termen scurt și mediu.
Scăderea ratei natalității în Moldova este o tendință naturală cauzată de a doua tranziție demografică care a început în țările din Europa de Est la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut. Comparativ cu alte țări, acest declin a pornit de la niveluri mai ridicate. Cu toate acestea, deja la începutul anilor 2000, CEB a scăzut la niveluri comparabile cu alte țări post-sovietice din regiunea europeană.
