Yuriy Gumenyuk
LP: – Conform ultimelor date, pădurile din Moldova acoperă 400 de mii de hectare sau aproximativ 11 la sută din teritoriul țării. Cât de problematică este situația?
– Pentru o țară cu un climat continental moderat, suprafața forestieră nu ar trebui să fie mai mică de 20%. De exemplu, în România aceasta este de 33%, în Germania, Italia și Franța – 32%, în Spania – 37%. În ceea ce privește acoperirea forestieră, Moldova este aproape la egalitate cu Uganda, Uruguay și Mali. Chiar și în Marea Britanie, unde există insule stâncoase solide, suprafața forestieră ajunge la 13%.
În cazul nostru, principalul motiv pentru acoperirea forestieră redusă nu este eroziunea solului sau deteriorarea calității terenurilor agricole. Suprafața noastră forestieră este mică din punct de vedere istoric, dar stabilă.
LP: – Ați fost un antreprenor departe de silvicultură. De ce ați devenit interesat de aceasta și cum a început totul?
– Cu visul de a planta o pădure reală, vie, mixtă – nu o plantație „pentru raportare”, ci un ecosistem. Noi, o echipă de oameni care gândesc la fel, am găsit un teren de 5 hectare lângă satul Pokhrebya, care ne-a fost alocat de primăria din Košnica. Terenul era greu – salin, carbonat, argilos, cu un conținut scăzut de humus, acoperit cu buruieni. Era o fostă pășune care se transformase într-un teren pustiu. Nu erau suficienți bani pentru plantare, așa că s-au strâns fonduri prin crowdfunding și donații mici, de 10 dolari, câte 20 de lei. Astfel, s-au strâns aproximativ 7 mii de euro, care nu au fost suficienți pentru echipamente, răsaduri și muncă manuală. Bugetul total al primului proiect a fost de 30 de mii de euro.
Privind acum în urmă, îmi dau seama că la acel moment nu înțelegeam pe deplin ceea ce făceam. Am plantat un stejar doar pentru că era frumos. Dar nu am analizat solul, nu am luat în considerare alți factori. Am fost doar norocoși că stejarul a prins rădăcini.
Pădurile nu cresc singure. Silvicultura este o știință inginerească, are propriile norme, reguli și formule. Un copac poate crește singur într-o pădure unde există sol forestier, unde arborii tineri sunt protejați de vânt și primesc umiditate de la sistemul radicular al altor copaci. În timp ce plantarea de răsaduri anuale pe câmp, pe un sol degradat, în soare deschis și suflat de toate vânturile – nu este absolut deloc un proces natural pentru natură.
LP: – Se spune că puieții dumneavoastră prind rădăcini în proporție de 90%. Cum reușiți acest lucru?
– Rata noastră medie de înrădăcinare este de 85%. Totul începe cu analiza solului. Semănăm la o adâncime de 30, 60 și 90 cm. De ce atât de adânc? Pentru că copacii deja în al doilea an își pun rădăcinile la 60 cm, apoi la un metru. Și dacă există argilă sau carbonat mai jos, copacul nu va supraviețui. Luăm cel puțin șase probe din fiecare parcelă, deoarece chiar și pe 5 hectare condițiile pot varia foarte mult: într-o câmpie va fi un lucru, pe o pantă – altul. Apoi facem analize ale compoziției chimice, acidității, conținutului de umiditate al solului. Abia apoi – alegerea speciilor. Același stejar nu crește peste tot: pe calcar, de exemplu, va muri. Teiul, carpenul sau gleditsia prind rădăcini acolo mai bine.
Trimitem toate analizele la laborator, după care specialiștii noștri le interpretează. Pe baza analizelor, ei ne pot spune dacă, de exemplu, frasinul, teiul sau stejarul roșu vor crește aici. Trei persoane lucrează permanent cu noi, iar alte șapte lucrează ca experți externi. Fiecare sit de împădurire este însoțit de un proiect de 50-70 de pagini cu analize de sol, scheme, formule și hărți de îngrijire a puieților.
LP: – Ce se întâmplă după ce pădurea este plantată?
– Îngrijire cuprinzătoare, fără aceasta răsadurile nu vor prinde rădăcini. Întotdeauna pornim de la cel mai rău scenariu, ne imaginăm că va exista o secetă anormală și ajustăm totul pentru aceasta. Folosim hidrogel – acesta crește rata de supraviețuire cu 5-7%. Îngrășământ din alge marine – încă 4-5%. Lucrarea adâncă a solului crește efectul cu până la 30%. Udăm, protejăm, fertilizăm în doza potrivită. Toate acestea împreună dau o rată de supraviețuire de 80-90% chiar și pe terenuri dificile, spre deosebire de fermele forestiere de stat, unde rata este de 30%.
În același timp, oferim îngrijire timp de doi ani după plantare. Primul an – udare manuală, erbicidare. Al doilea an – control, modelare, eventual replantare parțială. Dacă răsadurile nu sunt îngrijite, nimic nu va supraviețui. Am învățat cu mult timp în urmă: 10% din muncă este plantarea pădurii, iar 90% este îngrijirea ei.
LP: – Cât costă să plantați un hectar de pădure?
– Prețul depinde de teren, de densitatea acestuia și de alți factori. Dacă faceți totul conform științei, cu îngrijire timp de 2 ani, atunci în medie – 10 mii de euro pe hectar. Acest lucru – luând în considerare analizele, pregătirea, utilizarea utilajelor, achiziționarea de puieți, salarii. Există zone în care prețul poate fi mai mare. De exemplu, în Roșcani, parcela avea o pantă puternică: un tractor nu putea trece pe acolo, a trebuit să o consolidăm și să facem terase – pentru prima dată din perioada sovietică. Au găsit o mină și au chemat inginerii. În cele din urmă, totul a fost refăcut, copacii au fost plantați toamna, iar copacii au fost întreținuți primăvara. Acum este o pădure verde, frumoasă, dar cu ce preț!
Apropo, Agenția „Moldsilva” în rapoartele sale indică suma de plantare în 6-7 mii de euro pe hectar, dar asta fără a lua în calcul plantarea suplimentară, amortizarea utilajului și alte costuri. Ca urmare, plantațiile lor nu sunt mai ieftine decât ale noastre, dar rata lor de supraviețuire, după cum am menționat, este de multe ori mai mică.
LP: – Ce fel de păduri plantați cel mai des? Și de unde faceți rost de puieți?
– Noi plantăm doar păduri mixte – cel puțin 5-6 specii pe o parcelă. Acestea sunt stejar pețiol, frasin, tei, gleditsia, gutui japonez, mahalevka (cireș), și arbuști – elan argintiu, cotoneaster, măceș, caprifoi. Unele dintre ele fixează azotul, altele rețin umiditatea, altele sunt o bază alimentară pentru păsări și animale mici. Creăm o biocenoză. Monocultura este o epocă apusă. Aceste păduri mor din cauza dăunătorilor și a secetei, în timp ce pădurile mixte continuă să trăiască.
În ceea ce privește furnizorii, lucrăm cu pepiniere private, care cultivă soiurile necesare la comanda noastră. Unele specii le cultivăm noi înșine.
Prețul puieților variază de la 3,6 la 18 lei, dar în medie costă 7-8 lei să cumperi o plantă.
Ne axăm în principal pe sistemul radicular deschis, răsadurile cu sistem radicular închis (cultivate în recipient) nu prind rădăcini. Am făcut un experiment: am plantat o mie de răsaduri cu un sistem închis – 90% dintre ele au murit. În România se cultivă la soare, dar la noi în țară se cultivă la umbră, iar răsadurile nu sunt întărite.
Deci, în Moldova nu există încă o producție în masă de material săditor de calitate cu sistem închis.
LP: – Cum colaborați cu „Moldsilva” în această afacere?
– Agenția „Moldsilva” are 24 de leskhoze, fiecare dintre care câștigă în principal din vânzarea lemnului. Adică, leshozurile noastre nu se ocupă de creșterea suprafeței forestiere, ci mai degrabă de recoltarea lemnului. Toate cele 24 de întreprinderi trăiesc pe seama exploatării forestiere, programul de împădurire fiind secundar pentru ele. Leskhozes vând stejar, frasin, salcâm ca lemn de foc și materii prime pentru mobilă. Aproximativ 70% din toți copacii plantați astăzi de Moldsilva sunt salcâmi.
LP: – Acesta este motivul pentru care există atât de mulți copaci de salcâm în Moldova?
– Da, este o plantă nepretențioasă, care nu necesită întreținere și crește rapid. Ei o plantează pentru a raporta pe hectare, fără să se gândească la biodiversitate. Tăierea speciilor valoroase și plantarea salcâmului este o ofensă la adresa ecosistemului. Am ridicat această problemă la recentul Forum Forestier, dar răspunsul de până acum a fost slab.
LP: – Aveți plantare mecanică sau plantați pădurile manual?
– În Moldova, aproape totul este plantat manual, deși acest lucru este de ieri. Noi folosim o mașină de plantat care înlocuiește 10 oameni. Mecanizarea înseamnă viteză, calitate, profunzime și economie. Am trecut la ea acum doi ani. În viitor vrem să introducem un sistem automat de irigare, în special pentru sudul țării.
LP: – Cum obțineți terenuri pentru plantarea pădurilor?
– De regulă, este vorba de terenuri de stat. Este mai ușor să negociem cu primăriile locale, ele au multe terenuri virane degradate, fără proprietar. Semnăm un acord cu dreptul de a ne ocupa de plantare timp de 5 ani. Documentul stipulează că terenul va fi transferat la fondul forestier de stat.
Aș dori să menționez că alegem cu grijă cu cine să lucrăm – nu numai terenul este important, ci și o persoană. Primarul trebuie să fie pregătit să își apere pădurea, chiar dacă este presat prin alte instanțe. Au existat cazuri în care primarul a fost abordat cu o propunere de a deschide o carieră pe locul unei noi plantări, el a refuzat și a apărat pădurea. Exemple similare au fost în satul Selemet și în Glodeni.
Acesta este motivul pentru care ne alegem partenerii cu mare grijă într-un astfel de demers.
LP: – Cum faceți bani dintr-un astfel de hobby? De unde vin banii pentru pădure?
– Suntem o organizație non-profit, așa că 80% din banii pe care îi primim merg către plantare. Restul este ocupat de costurile administrative, achiziționarea de utilaje etc. Atragem în principal subvenții: am lucrat cu GEF, cu Ambasada Bulgariei, cu fonduri europene. Avem o reputație bună: nu facem PR lucios, facem muncă sistematică.
LP: – Câte persoane sunt în echipa dumneavoastră?
– Sunt trei membri permanenți: eu, soția mea Galina (LP: jurnalista TV Galina Popova) și managerul de proiect. Plus personal temporar, asistenți. Toate funcțiile sunt clar împărțite: Galia este creierul, ea se ocupă de negocieri, subvenții, logistică. Eu sunt responsabil de tehnologie, deplasări, implementare. Designerul este inginerul, desenatorul, el este responsabil de toată documentația. Noi nu doar „plantăm copaci”, noi proiectăm ecosisteme. Avem propria noastră bază de date, hărți ale tuturor siturilor, sute de fotografii.
Apropo, noi nu lucrăm cu voluntari. Am trecut prin asta: 500 de oameni vin pentru selfie-uri, calcă pământul în picioare, plantează ceva. După ei, toată lucrarea este refăcută din nou. Pădurea nu este o petrecere. Noi suntem pentru profesionalism și rezultate, nu pentru ședințe foto.
LP: – Ce plănuiți pentru anul acesta? Când este noua plantare?
– Vom planta o nouă pădure în toamnă, iar între timp lucrăm la întreținerea parcelelor vechi. În iulie vom încerca fertilizarea frunzelor din drone. Aceasta este o noutate pentru noi, deși este deja folosită în România. Experimentăm mereu: este important pentru noi nu doar să plantăm, ci și să înțelegem cum să o facem mai bine, cum să economisim bani, cum să ne extindem.
Vrem să lansăm o platformă educațională, astfel încât fiecare primar să știe cum să ecologizeze corect satul. Și că acest lucru nu este doar o zi pe an, ci un efort continuu. Rezultatul este foarte important pentru noi. Pentru că pădurea nu este un proiect, este o chestiune de viață. Și de conștiință.
