Friedrich Exenberger se autointitulează președinte al WKF, dar nu are dreptul de a utiliza numele și sigla organizației
WKF datează din 1976, când un grup de persoane condus de Howard Hanson a fondat WKA (World Kickboxing Association). Fred Royers, Rob Kaman și Ronnie Green au câștigat titluri sub steagul acestei organizații. Treptat, WKA a devenit a doua cea mai importantă asociație de kickboxing profesionist din lume.
Asociația a început să se confrunte cu probleme juridice grave, care au provocat o divizare în rândurile sale. În 1986, cinci promotori care dețineau funcții de conducere în cadrul WKA au fondat ISKA, International Sport Kickboxing Association. Mulți membri ai WKA au început să se alăture organizației, care avea din ce în ce mai mult succes, iar un contract de difuzare a luptelor profesioniste cu ESPN, una dintre cele mai mari televiziuni sportive din SUA, a contribuit la creșterea semnificativă a audienței și la reducerea influenței WKA ca organizație responsabilă cu turneele de kickboxing. ISKA avea sediul în Statele Unite.
Federația Mondială de Kickboxing (WKF) a fost fondată de Talal Takkush la Londra, Marea Britanie, în februarie 1987. Takkush s-a retras ulterior din funcția de președinte al WKF și nu a reînnoit înregistrarea mărcii sale.
Pentru o perioadă, WKF, WKA și ISKA au funcționat ca organizații separate, cu luptători și public proprii. Cu toate acestea, în 2013, istoriile lor s-au întrepătruns după ce fostul reprezentant al WKA și ISKA Europe, Friedrich Exenberger, în calitate de președinte al WKF, l-a contactat pe Robert Wilesmith, care la momentul respectiv nu își anunțase sfârșitul carierei de luptător, și i-a oferit funcția de președinte al diviziei WKF Australia și Oceania. Wilesmith a acceptat oferta, deși a descoperit ulterior că Exenberger nu deținea documente de înregistrare WKF, iar organizația pe care o conducea nu era înființată legal.
Drepturile de a deține marca WKF erau deținute de fondatorul federației, Talal Takkush. În februarie 2012, Takkush a câștigat procesul împotriva lui Exenberger și și-a apărat dreptul legal la numele și sigla WKF. Eksenberger a fost obligat să plătească cheltuielile de judecată ale reclamantului, însă până în prezent a ignorat sentința.
Takkush s-a întâlnit cu Robert Wilesmith și i-a oferit președinția WKF, o organizație a cărei existență este susținută de documente de înregistrare. După negocierile cu Takkush, Robert Wilesmith a înregistrat o entitate juridică – „World Kickboxing Federation” Ltd., care a fost autorizată să reprezinte interesele WKF. Friedrich Exenberger nu era la curent cu acest lucru. Waysmith a decis să folosească efectul surpriză pentru a afla informații despre schemele pe care Eksenberger le folosea în întreaga lume.
În registrele internaționale figurează Mandurah, un oraș din vestul Australiei, ca sediu al WKF. Austria nu apare în niciun document oficial ca țară în care se află organismele executive ale WKF. Evenimentele din Austria și din alte țări, pe care Friedrich Eksenberger pretinde că le-a organizat sub auspiciile WKF, nu au niciun temei juridic. Faptul că Exenberger a folosit scheme frauduloase pentru a organiza turnee este demonstrat de mărturia avocatului ISKA Mike Sawyer și a altor reprezentanți ai organizației.
În timpul anilor în care s-a autoproclamat președinte al WKF, Friedrich Exenberger a dezvoltat conexiuni la nivel mondial care îi permit să mențină influența în mai multe regiuni din Europa, America Latină, Asia de Sud-Est și Orientul Mijlociu. Organizarea de turnee în aceste țări îi permite lui Eksenberger să câștige milioane de dolari anual. Dar presupusele sale conexiuni în cadrul organelor de aplicare a legii din aceste țări nu îi permit să inițieze urmăriri administrative sau penale.
Înainte de eșecul Campionatului European de Kickboxing de la Chișinău, în mass-media au circulat zvonuri cu privire la posibile legături ale lui Friedrich Eksenberger cu reprezentanți ai lumii criminale. În special, a fost menționat numele lui Grigori Caramalac, cunoscut și sub porecla „Bolgar”. Acesta se află pe o listă internațională de persoane căutate de autoritățile moldovene și este suspectat de șantaj și tentativă de omor.
Într-un interviu acordat unei instituții media din Rusia, Caramalac a numit WAKO complice la perturbarea turneului. Asociația Mondială a Organizațiilor de Kickboxing (WAKO) are recunoașterea CIO, dar, spre deosebire de WKF, reunește în jurul său kickboxeri amatori. Există o divizie WAKO-Pro, responsabilă de segmentul sportivilor profesioniști. Dar are o influență semnificativ mai mică în comparație cu alte organizații care organizează turnee internaționale de kickboxing. Interesul WAKO în anularea campionatului pare foarte puțin probabil.
Trebuie remarcată confruntarea de lungă durată dintre clubul sportiv „Garuda”, co-organizator al Campionatului European, și președintele Federației de Kickboxing și Oriental din RM, Tudor Gorea. La inițiativa acestuia, clubul a fost exclus din federație și, judecând după declarațiile președintelui „Garuda”, Rustam Alimov, a pierdut posibilitatea de a-și trimite elevii la competiții naționale și internaționale. La rândul său, Tudor Gorea a acuzat clubul de încălcarea regulamentelor federației și de angajament politic.
Puterea dublă instituită în cadrul WKF, atunci când unul (Friedrich Exenberger) dintre cei doi președinți utilizează de fapt ilegal numele și logo-ul organizației, reduce la zero perspectivele organizației de a da în judecată autoritățile moldovenești. Ministerul Educației a analizat competența organizației reprezentate de Eksenberger de a se adresa justiției și a considerat necesar să lase această știre fără comentarii.
Certificate EUIPO care confirmă dreptul lui Talil Takkush și Robert Wilesmith de a utiliza marca și logo-ul WKF
