Birocrația excesivă și lentoarea administrativă au fost menționate drept principalele motive pentru lipsa unei soluții durabile la această problemă.
Procesul de legalizare a construcțiilor neautorizate se caracterizează printr-o procedură greoaie care implică mai multe etape, termene incerte și interdependență între instituții. Acest lucru creează obstacole și descurajează adesea cetățenii care încearcă să își legalizeze construcțiile.
Un număr destul de mare de persoane au locuit timp de decenii în clădiri construite fără documente sau pe terenuri cu un statut juridic neclar. În multe cazuri, clădirile au fost achiziționate în baza unor documente neoficiale sau acorduri între părți, fără a se verifica legalitatea inițială. Acest lucru creează o situație ambiguă: din punct de vedere juridic, clădirea nu există, dar este locuită, conectată la rețele (adesea neautorizate) și integrată în peisajul urban. Rezolvarea acestor cazuri este dificilă, deoarece implică interferențe cu regimul de proprietate, posibile litigii și clarificări juridice complexe, în absența unor instrumente de regularizare rapidă sau a unor comisii ad hoc.
Legislația restrictivă actuală nu este pusă în aplicare în mod eficient, se arată în studiu. Deși cadrul juridic prevede sancțiuni stricte pentru construcțiile ilegale (inclusiv amenzi și obligația de a demola), aplicarea acestor măsuri este foarte rară. Pe de altă parte, duritatea anumitor dispoziții, care nu oferă suficiente oportunități de reabilitare sau de integrare a construcțiilor deja finalizate, face ca aplicarea legii să fie în multe cazuri nerealistă și inechitabilă, în special pentru familiile vulnerabile.
Fenomenul construcțiilor informale din Chișinău este o problemă complexă și multidimensională, care reflectă atât disfuncționalitățile structurale ale administrației publice, cât și nevoile sociale stringente ale populației. O soluționare durabilă a acestei probleme necesită o strategie cuprinzătoare, care să depășească soluțiile fragmentate și să presupună luarea în considerare a tuturor aspectelor – juridice, urbanistice, sociale și instituționale.
Un obiectiv prioritar este prevenirea modificărilor neautorizate și necontrolate ale clădirilor de apartamente existente. Intervenții precum extinderea clădirii, închiderea necorespunzătoare a balcoanelor, adăugarea de etaje sau reamenajarea care afectează rezistența structurii, pun în pericol siguranța clădirilor și a locuitorilor, degradează imaginea urbană și modifică calitatea vieții în comunitate. Obiectivul este de a limita aceste practici prin reglementări clare și un control strict și de a încuraja punerea în aplicare a intervențiilor autorizate care respectă standardele tehnice și urbanistice.
Este necesar un control strict al rețelelor de infrastructură (electricitate, apă, canalizare etc.). Extinderea și utilizarea necontrolată a rețelelor tehnice și de utilități în zonele cu construcții informale reprezintă un risc grav atât pentru siguranța publică, cât și pentru funcționalitatea infrastructurii urbane. Prin urmare, o sarcină importantă este stabilirea unui sistem strict de monitorizare și control al conexiunilor la rețelele de utilități pentru a preveni conexiunile ilegale și supraîncărcarea.
Folosind exemplul sectorului Botanica din capitală, autorii propun un model pentru rezolvarea problemei construcțiilor informale.
Sectorul Botanica, în special zona delimitată de străzile Valea Crucii, Cuza Vodă și Sarmizegetuza, se confruntă cu intervenții periodice în spațiul public prin extinderi ilegale, modificări ale fațadelor, ocuparea trotuarelor sau transformarea garajelor în spații comerciale. Deși mai puțin vizibil decât suburbanizarea ilegală, acest fenomen contribuie la degradarea mediului urban, subminând utilizarea echitabilă a terenurilor și autoritatea administrației orașului.
Ca un prim pas, se propune efectuarea unui audit fizic și cadastral detaliat, care să inventarieze toate extinderile și intervențiile existente, comparând aceste date cu documentația oficială de urbanism și cu registrul cadastral pentru a determina care construcții pot fi legalizate și care necesită demolarea.
Se organizează apoi dezbateri publice, în cursul cărora sunt prezentate asociațiilor de locatari și proprietarilor opțiuni, fie de regularizare a clădirilor, fie de reamenajare a acestora, pentru a găsi soluții acceptabile pentru toate părțile interesate.
Pe baza datelor colectate și a feedback-ului public, sunt elaborate orientări locale care stabilesc criterii clare și transparente pentru legalizarea modificărilor, inclusiv standarde privind înălțimea, retragerile, siguranța și estetica, precum și modele de integrare urbană specifice cartierelor.
Pentru ca acest model să fie aplicat eficient și durabil, este esențial ca el să fie susținut de un cadru juridic adecvat. Prin urmare, se recomandă elaborarea unor dispoziții legale care să permită legalizarea clădirilor informale numai după parcurgerea tuturor etapelor de evaluare descrise, inclusiv verificarea conformității tehnice, integrarea în contextul urban și obținerea autorizațiilor relevante. În zonele eliberate sau reconstruite se pun apoi în aplicare proiecte-pilot care încorporează facilități urbane precum mobilier stradal, spații verzi amenajate etc. În paralel, se aplică măsuri care prevăd o perioadă de grație pentru legalizarea voluntară a structurilor cu sprijinul administrativ al autorității locale. Iar în situațiile în care legalizarea nu este posibilă, se aplică sancțiuni și se înlătură intervențiile ilegale.
În cele din urmă, rezultatele măsurilor aplicate sunt monitorizate din punct de vedere urban și social, evaluându-se impactul asupra comunității și a peisajului urban. Acest model pilot este gata să fie extins și replicat în alte cartiere din Chișinău cu probleme similare.
