Aș dori să clarific imediat că nu sunt afiliat la nicio forță politică. Nu sunt membru al opoziției și nici nu sunt învestit cu vreo funcție publică. Îmi exprim aici exclusiv propria opinie în calitate de cetățean responsabil al țării și patriot al Moldovei. O opinie susținută de experiența și cunoștințele dobândite pe parcursul multor ani de serviciu public și de muncă în funcții de răspundere într-o companie internațională.
Recent, Logos Press a publicat în două numere articolul „Reanimarea instituțională” de Valeriu Chițan, fost ministru al Finanțelor și cunoscut om de stat (vezi LP nr. 22 și 23 din 13 și 20 iunie 2025 – n.r.).
În primul rând, doresc să-mi exprim recunoștința față de această publicație reputată și solidă pentru angajamentul său de-a lungul anilor față de principiile jurnalismului onest și profesionist. Prin publicarea acestor articole, ei au confirmat încă o dată că nu sunt indiferenți față de soarta țării și că se străduiesc să devină o platformă pentru discutarea problemelor grave. Subliniez acest lucru pentru că astăzi, din păcate, jurnalismul moldovenesc este tot mai înclinat să servească interesele puterii sau elitelor politice, ocolind subiectele importante și necesare pentru societate. Sau prezentându-le în principal într-un context politic.
În al doilea rând, susțin pe deplin evaluările situației economice și politice din țară, precum și problemele administrației publice, cuprinse în aceste articole ale lui Valeriu Chițan. Ele sunt nu numai verificate, dar și, am putea spune, suferite de autor. Cunoscând din interior întregul sistem al administrației publice, Valeriu Chițan nu doar diagnostichează starea economiei naționale și principalele probleme ale societății, dar și propune pași concreți care trebuie întreprinși pentru reanimarea instituțională a administrației publice din Republica Moldova și pentru a intra pe calea dezvoltării.
Se poate argumenta cu aceste aprecieri. Se poate fi în dezacord cu opiniile lui Valeriu Chițan. Dar ele merită să fie studiate și să încercăm să sintetizăm ideea principală – țara are nevoie de reforme fundamentale. Nu declarative, nu ostentative, ci reforme reale. Profunde și gândite. Orientate spre interesele țării și ale oamenilor care trăiesc în Moldova, nu spre rapoarte către partenerii externi.
Cum să realizăm „miracolul moldovenesc”
Statisticile recente nu lasă nicio îndoială – țara se află într-o criză profundă. În fiecare an și chiar în fiecare lună, situația din economie se înrăutățește, nivelul de trai al cetățenilor scade. Partea de venituri a bugetului depinde din ce în ce mai mult de veniturile externe decât de procesele economice interne.
Pentru a nu fi neîntemeiat, iată câteva cifre proaspete. Potrivit Băncii Naționale, datoria externă a Moldovei în primul trimestru al anului 2025 depășea 10,5 miliarde de dolari și reprezenta 57,4% din produsul intern brut al țării. Deficitul de cont curent al balanței de plăți a crescut de 2,3 ori pe parcursul anului și a depășit 1 miliard la sfârșitul primului trimestru. Raportul său la PIB a atins un nivel fără precedent în istoria anti-record a țării – 25,8%. Pentru a înțelege abisul în care s-a aflat economia moldovenească, este necesar să spunem că în practica mondială nivelul deficitului de cont curent de peste 5% este considerat „alarmant” pentru investitorii străini.
Pe scurt, concluzia din toate acestea este simplă – nu mai satisfacem necesitățile interne ale țării. Trăim în datorii, pe seama împrumuturilor externe. Acest lucru nu ar fi atât de teribil dacă ar fi vorba doar de a transfera copiilor și nepoților noștri plata a ceea ce cheltuim astăzi.
Dar problema este mult mai profundă. Ne îndatorăm, dar nu creăm condițiile pentru dezvoltarea economică. Acest lucru înseamnă că copiii noștri nu vor fi capabili să ne plătească datoriile. Ei nu vor avea baza economică pentru acest lucru, pe care noi o distrugem astăzi.
În această situație, este deosebit de deprimant faptul că, înainte de alegerile parlamentare, liderii politici și reprezentanții partidelor vorbesc foarte puțin despre economia țării. Despre ceea ce trebuie făcut pentru dezvoltarea economică, pentru tranziția țării către o creștere calitativă. Nimeni nu are nevoie de declarații populiste fără o analiză cuprinzătoare a situației și a abordărilor conceptuale pentru soluționarea acesteia.
În acest context, aș dori să atrag atenția asupra unui postulat simplu, dar extrem de important și necesar în condițiile actuale: situația economică a țării este atât de complicată, iar pentru a rezolva problemele acumulate avem nevoie de soluții atât de programatice și extraordinare, încât niciun guvern, nicio forță politică nu poate face față singură. Iisus Hristos a fost cel care a făcut un miracol, hrănind 5 mii de oameni cu 5 pâini. Noi nu vom fi capabili să facem asta.
Pentru a realiza „miracolul moldovenesc”, elitele politice din Moldova trebuie să renunțe la principiile și ambițiile parohiale, unindu-se în jurul sarcinii principale de astăzi – elaborarea unei paradigme economice viabile de dezvoltare.
Această problemă poate fi scoasă din bătăliile politice. Ajungeți la un consens și creați un organism special, care să includă profesioniști guvernamentali cu experiență – economiști, avocați, manageri – pentru a reflecta și a elabora o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea economică a țării. Acest organism ar trebui să fie absolut lipsit de coloratură politică și de prejudecăți personale. Iar evoluțiile sale ar trebui apoi aprobate de parlament sub forma unor documente pe termen lung pentru dezvoltarea țării.
Elementul-cheie este descentralizarea
Este foarte de sperat că un astfel de organism va fi creat și că vom obține o paradigmă de dezvoltare cu adevărat viabilă și atât de necesară pentru țară. Dar nu degeaba se spune: „Bogat nu este cel care știe să câștige, ci cel care știe să cheltuiască”.
Este o afirmație simplă: în Moldova numărul de funcționari la 1000 de locuitori este mult mai mare decât în țările europene. Nu există date exacte în această privință, categoriile de funcționari variază de la țară la țară. Dar acest fapt este incontestabil, inclusiv în cercurile europene.
Și autoritățile moldovenești își dau seama de acest lucru. Din când în când se fac încercări de optimizare, „unificarea voluntară” a primăriilor și alte măsuri menite să reducă aparatul administrativ.
Dar toate acestea sunt jumătăți de măsură. Ele nu vor da niciodată rezultatul dorit, pentru că nu rezolvă problema principală – acordarea de puteri reale autorităților locale și responsabilitatea deplină pentru situația din localitățile pe care le conduc.
Moldova nu are nevoie doar de o reformă administrativ-teritorială pentru a reduce matematic numărul de primării și personalul administrativ din acestea. Ea are nevoie de o modernizare cuprinzătoare, în mai multe etape, a întregului sistem de administrație de stat.
În centrul acestui sistem ar trebui să fie primăriile – autosuficiente și autoguvernate. Toate taxele colectate la nivel local ar trebui să rămână la dispoziția acestora. Iar autorităților locale ar trebui să li se acorde toate competențele de gestionare a teritoriilor. Acestea ar trebui să finanțeze educația, asistența medicală, serviciile sociale, poliția municipală, protecția mediului… Să atragă investiții și să dezvolte capacitatea economică pentru a putea face acest lucru.
Ne referim adesea la exemplul Elveției. În această privință, Moldova ar putea să adopte pe deplin experiența acesteia și să treacă la o descentralizare și o autoguvernare reale. În Elveția, cantoanele organizează 2-3 referendumuri în fiecare an, hotărând prin vot popular toate cele mai importante probleme pentru teritorii.
Este clar că, pentru o autofinanțare reală, fiecare primărie ar trebui să aibă cel puțin 7-8 mii de persoane. Locuitorii ar trebui să primească toate serviciile necesare, inclusiv documentația populației. Apropo, România a făcut deja progrese semnificative în acest domeniu.
Districtele în condițiile actuale și-au depășit de mult utilitatea, practic nu au puteri, finanțe și funcții reale. Ele ar trebui lichidate.
Consolidarea primăriilor și eliminarea districtelor va permite reducerea de 3-4 ori a personalului de funcționari și a costurilor administrative. În plus, se va reduce semnificativ componenta de corupție în structurile guvernamentale (oamenii de pe teren vor monitoriza modul în care este cheltuit fiecare leu), iar povara birocratică asupra afacerilor va fi redusă.
Și cel mai important lucru este că autoritățile locale vor fi direct interesate de dezvoltarea economiei în localitatea lor și de investiții. La urma urmei, baza de impozitare depinde de aceasta și, în consecință, de bunăstarea cetățenilor. Astăzi, nu există așa ceva, deoarece autoritățile locale au mâinile legate, iar toate deciziile-cheie sunt luate la Chișinău.
Prin urmare, este necesară nu doar o reformă administrativ-teritorială, ci o modernizare cuprinzătoare a sistemului administrației de stat. Cu adoptarea noilor Coduri Fiscal și Vamal, cu modificarea principiilor de administrare fiscală și de distribuire a veniturilor, cu adoptarea unei serii întregi de norme legislative conexe pentru funcționarea tuturor nivelurilor de guvernare.
În același timp, ar trebui să se înțeleagă clar că partidele politice și guvernul central vor fi întotdeauna împotriva unei reforme atât de radicale. Chiar dacă o susțin din vorbe. La urma urmei, aceasta duce la pierderea controlului asupra regiunilor din partea centrului. Și, cel mai important, nu vor mai putea să gestioneze fluxurile financiare bugetare și să le folosească în scopuri politice proprii.
Prin urmare, o astfel de reformă este posibilă numai pe baza unui consens larg în societate și a „inițiativei de jos”. Guvernul central ar trebui să păstreze doar funcțiile de politică externă, apărare și formulare a politicilor sectoriale comune. Ar trebui să fie finanțat din venituri vamale și contribuții fixe din partea regiunilor (sau un procent stabilit).
În loc de a încheia
Este clar că mulți oameni vor considera aceste propuneri prea radicale sau chiar utopice. Dar, pe baza experienței mele de familiarizare cu structura de stat a multor țări europene, pot spune fără echivoc: nimic nu este imposibil.
Mai mult decât atât. Moldova practic nu are altă cale decât transformarea economică reală și descentralizarea profundă a guvernării. Din anumite motive, mulți oameni din Moldova sunt siguri că, dacă vom adera la UE, toate problemele se vor rezolva de la sine, vom trăi bogați și fericiți. Și autoritățile prezintă procesul de integrare europeană în acest fel.
Din păcate, nu este așa. Este necesar să intrăm în UE nu cu o economie prăbușită și o societate divizată, ci cu un stat puternic și viabil, o economie stabilă și o bază fiscală stabilă.
Viktor HROPOTINSKY,
prefect al raionului Edineț în 1999-2002, administrator al Agro-SZM Moldova timp de 20 de ani.
