Yakov Gribinenko
„Am făcut șapte filme, care erau legate de istorie, de cel de-al Doilea Război Mondial”, spune Iakov Gribinenko. – Și chiar am vrut să mă îndepărtez de această temă, să mă ridic la un alt nivel, să fac ceva mai modern. Și cum îmi plac operele lui Vasili Șukshin, Victor Astafiev, Valentin Rasputin, am încercat să povestesc despre satul moldovenesc prin prisma scriitorilor mei preferați. Despre tradițiile noastre, sufletul poporului, particularitățile lui. Așa că am decis să scriu un scenariu despre viața rurală.
Povestea este legată de orașul natal Basarabca, de asemenea, Iakov și-a petrecut copilăria și tinerețea în satele bunicilor săi. Toate intrigile sunt de acolo, le-a combinat artistic într-o poveste de dragoste în care se întâlnesc două singurătăți.
„A fost important pentru mine să arăt satul moldovenesc nu din punctul de vedere al satirei, cum se obișnuiește în zilele noastre. Că moldovenii nu sunt numai despre vin. Șukshin a arătat satul siberian prin prisma purității poporului rus. Și am vrut să povestesc despre noi în același fel. Să arăt că moldovenii sunt și un popor foarte profund moral, care caută, se îndoiește. Da, desigur, cu propriile lor probleme. Să arăt prin prisma viziunii provinciale, a purității relațiilor, a percepției oarecum naive a lumii”.
Principala problemă a fost finanțarea filmului. Nu a existat niciun fel de buget, ca atare. „Actorii, echipa de filmare, întreaga echipă – am făcut totul gratuit”, spune Iakov. – Am luat un mic împrumut de 3 mii de euro și a zburat literalmente într-o săptămână. Mai este nevoie de bani pentru benzină, recuzită, mâncare etc. Băieții și cu mine am făcut echipă, au ajutat, iar asta a fost valoros. Dar eram încă departe de a termina filmul. Apoi a venit Pavel Sidorenko, producătorul general, și ne-a ajutat să ducem această navă până la capăt”.
Iakov Gribinenko a absolvit facultatea de teatru a Universității Slave în 2016 cu diploma de actor de teatru și cinema (cursul lui Iurie Harmelin, Maestru în Artă al RM). Din 2013 până în 2024 a lucrat ca actor la Teatrul Dramatic de Stat pentru Tineret „Din strada Trandafirilor”, care poartă numele lui Iurie Harmelin. În 2025, a fost acceptat în trupa Teatrului Dramatic Rus de Stat Cehov.
„Iurie Arkadievici Harmelin – profesorul meu, voi spune chiar că al doilea tată, el m-a creat ca persoană creativă – mărturisește Gribinenko. – Am învățat să scriu scenarii la VGIK, la școala lui Alexander Mitta. Dar totul în mine a pus Iurie Harmelin: cum să percep lumea, arta, cum să o simt, și multe altele. Și sunt nespus de fericit să fiu elevul lui. Mai mult decât atât, tot ceea ce fac în viitor este o continuare a ceea ce el a stabilit. Așa cum spunea Stanislavski: este necesar să fii capabil să-ți „ascuți” perspectiva și gustul artistic în așa fel încât talentul pe care îl ai în tine să se poată manifesta armonios.
„Turceanca” este primul său film care poate fi numit comercial. Anterior, asociația de creație BessarabKino a creat în principal filme de autor de artă.
Cât de reușită este distribuția filmului? Scenaristul răspunde la această întrebare într-un mod aparte: „Ce înseamnă chiar succes pe piața moldovenească? A aduce un film la cinema este deja bine. Dar spectatorul nostru nu este educat să meargă la cinema, ci așteaptă un link pe YouTube. Ne-am dat seama că publicul nu se va înghesui la film, iar noi nu vom recupera banii investiți prin distribuție. Din acest punct de vedere, un singur film a avut succes în Moldova – „Carbon” de Ion Borșa. Publicul nostru nu crede încă în cinematografia moldovenească și o tratează ironic.
Acum „Turceanca” a început să fie prezentat în toate colțurile republicii. „În film, personajele vorbesc rusa și limba de stat, ca în țara noastră”, explică Gribinenko. – Și toți se înțeleg între ei. Cu toate acestea, am făcut o dublare în limba română pentru a fi convenabil pentru toată lumea, pentru prima dată în Moldova. A fost dublată de actori moldoveni celebri. Plănuim să ajungem și în România în viitor. Și, de asemenea, diaspora moldovenească din SUA, pentru că acolo sunt mulți telespectatori nostalgici, inclusiv cei din mediul rural. În viitor, avem în vedere promovarea pe platformele de streaming și alte oportunități”.
Cum faci un film când nu ai bani? Încerci să implici un producător în proiect. Dar el știe cum să filmeze pentru bani. Și dacă nu ai bani? Atunci trebuie să fii capabil să negociezi, să faci strategii. „De exemplu, acum pregătim un proiect „Stepa și Massachusetts”, vom filma în vară, – împărtășește planurile regizorului. – Nu există bani nici pentru asta, dar încercăm să negociem cu diverse organizații care ne pot oferi benzină, mâncare etc. Acestea sunt momentele – cum să te dai la o parte – acest lucru nu este predat în nicio instituție de învățământ. Te învață doar cum să faci corect, cum să aloci corect fondurile. Și ce se întâmplă dacă locuiești în Moldova, o țară în care nu există industrie cinematografică? Cineaștii de aici așteaptă să vină banii. Dar nu vor veni prea curând. Deci nu veți filma nimic? Vei sta și vei aștepta? Eu nu sunt unul dintre acei oameni, eu doar filmez, chiar și în lipsa fondurilor. Dacă este bine sau rău, este o altă problemă. Principalul lucru este să mergi până la capăt și să te dăruiești sincer.”
Speranțele lui Iakov Gribinenko pentru dezvoltarea cinematografiei naționale sunt legate de dezvoltarea investițiilor străine. Este implicat în cinematografie de opt ani, iar în acești ani și-a dat seama că doar sperând la sprijin guvernamental nu se poate realiza nimic. Și îi sfătuiește pe scenariștii și regizorii aspiranți să caute oameni de afaceri, antreprenori etc. și să îi convingă cu ideile lor. Dacă afacerile și cinematografia există în armonie, cinematografia va crește. O astfel de simbioză se formează deja în România, ca să nu mai vorbim de țările occidentale, unde oamenii de afaceri și cinematografia sunt pe aceeași cale. Și acesta este pur și simplu un fapt.
Iakov Gribinenko a făcut alegerea corectă. „Sincer vorbind, cel mai important lucru în toate este elevii mei. Predau mișcare scenică și actorie la Liceul Teatrului Municipal Iurie Harmelin încă din clasa întâi. Ei se uită la mine, iar eu văd: vor să devină artiști. Îi învăț să fie nu doar actori, ci și autori. În zilele noastre timpul este astfel încât trebuie să fii totul: să filmezi, să scrii și multe altele. Să fii sintetic. Și cum îi pot aduce în lumea artelor dacă eu însumi nu am realizat nimic? Să joci în teatru nu este suficient. Trebuie să ai succes în diferite domenii de activitate. Și nu vă fie teamă: dacă visați, mergeți până la capăt. Și apoi – după cum va da Dumnezeu.
