Ion Muntean, directorul Centrului Național pentru Energie Durabilă (CNED), a menționat că în acest an finanțarea va fi majorată cu încă 1 milion de euro, iar aceasta nu este limita. Programul ia amploare: în 2024, 7,5 mii de familii și-au putut reînnoi electrocasnicele, achitând doar 30% din costul acestora, iar în februarie-martie 2025 – alte 7,9 mii de familii. CNED a pregătit mai mult de 9 000 de vouchere pentru următoarea etapă, care a început la 14 aprilie.
„Toți beneficiarii Eco-voucherelor economisesc aproximativ 700 de mii de lei pe an la procurarea electrocasnicelor. Deocamdată, vorbim doar despre frigidere și mașini de spălat – acestea sunt cele două produse pentru care au votat consumatorii atunci când s-au înregistrat pe platforma compensatii.gov.md. Cu toate acestea, gama va fi extinsă treptat și la alte electrocasnice de dimensiuni mari”, a subliniat Ion Muntean.
Unde se duc ecotaxe ale comercianților?
Întreprinzătorii consideră că programul de stat funcționează doar pe jumătate – până la colectarea și eliminarea echipamentelor vechi. În conformitate cu legea, „responsabilitatea extinsă a producătorului” este impusă importatorului. Aceasta înseamnă că furnizorul este obligat fie să înregistreze pe cont propriu o asociație de eliminare a deșeurilor, fie să încheie un contract cu una dintre aceste organizații, care se ocupă de eliminarea echipamentelor uzate ale membrilor săi. În acest fel, furnizorul plătește asociației o taxă de mediu, a cărei valoare este stabilită chiar de asociație (!).
Valoarea acestor taxe nu a fost legată de realitățile pieței: a fost luată ca bază de la asociații similare din România, Bulgaria și Ungaria. De exemplu, taxa pentru o mașină de spălat este de 100 de lei, iar pentru un frigider – 200 de lei (5 % din prețul celui mai ieftin frigider și 1 % din prețul unui frigider cu preț moderat). Cu alte cuvinte, niciun sistem colectiv înregistrat în Republica Moldova nu a calculat mărimea taxelor de mediu în raport cu costurile reale ale colectării acestor deșeuri și exportării lor pentru prelucrare la uzinele specializate din România, Ungaria și Republica Cehă.
După cum a remarcat proprietarul lanțului Bomba, Mircea Baciu, doar compania sa importă, în medie, 5 mii de tone de echipamente pe an. În consecință, în 2024, lanțul de magazine Bomba a plătit 18 milioane de lei taxe de mediu. Cu toate acestea, nu există informații cu privire la modul în care sunt utilizați acești bani și dacă toți jucătorii de pe piață plătesc taxa ecologică.
Potrivit lui, în prezent, în Moldova există 14 astfel de asociații și alte câteva se pregătesc pentru înregistrare. În același timp, nu există un control asupra faptului dacă echipamentele electrice uzate sunt exportate din țară, unde merg și în ce volume anume.
„Presupunem că, în practică, niciuna dintre asociațiile de „gestionare a deșeurilor” existente nu a exportat vreodată spre reciclare un singur frigider, aragaz sau mașină de spălat”, a declarat Mircea Baciu. – Cu alte cuvinte, aceste structuri încasează bani în mod regulat, în timp ce obiectivele prevăzute în Legea deșeurilor nu sunt atinse. În cel mai bun caz, o parte din deșeurile colectate sub formă de electrocasnice vechi se prăfuiesc în depozitele acestor organizații. Subliniem încă o dată că practica existentă a sistemelor colective nu numai că nu este credibilă. Dimpotrivă: lipsa exportului de echipamente de reciclare timp de mai mulți ani dă tot mai multe motive să credem că nu va mai exista reciclare, iar țara se va scufunda în gunoaie”.
Problema este agravată de faptul că unele întreprinderi au înființat organizații publice fictive de gestionare a deșeurilor fără a avea în vedere niciun obiectiv de reciclare. Un an sau doi mai târziu, când vine termenul de raportare, aceste asociații se lichidează după ce primesc bani de la furnizori. În același timp, sunt emise facturi și rapoarte fictive în favoarea membrilor lor.
Sistemul în sine permite ca fantomele să se înmulțească: în acest an, alte șapte companii au solicitat înregistrarea ca „eliminatori de deșeuri”. În același timp, în România există doar trei astfel de organizații. Iar banii plătiți de furnizori nu ajung în conturile lor, ci la fondul de mediu al statului. Iar problema destinației lor este absolut transparentă.
De aceea, comercianții care administrează rețelele Bomba, Maximum și Hi-Tech propun ca la nivelul Ministerului Energiei și al CNED să fie stabilită mărimea taxei de mediu, pentru a asigura transparența și aceleași condiții pentru toți operatorii din piață.
„Propunem modificarea legislației în vigoare, pentru a asigura transparența taxelor de mediu, justificarea cuantumului acestora, precum și stabilirea unui mecanism clar de plată a acestora”, au precizat operatorii de rețea. – De exemplu, în România vecină, taxa de mediu („taxa verde”) merge la Fondul de mediu al statului, fie direct, fie prin sisteme colective. Astfel, propunem înlocuirea procedurii actuale de plată a taxelor de mediu și direcționarea acestora către conturi controlate de stat. Această taxă poate fi plătită în trei moduri transparente: fie în momentul importului bunurilor și al achitării restului taxelor vamale, fie către Agenția de Mediu (pe baza datelor furnizate acesteia de către vamă), fie către Fondul pentru protecția mediului”.
Experiența României: transparența „Taxei verzi”
Într-o țară vecină, problema transparenței în stabilirea și plata efectivă a taxelor de mediu către Fondul pentru mediu a fost rezolvată de mult timp. Eticheta de preț în sine conține întotdeauna informații cu privire la valoarea taxei de mediu, astfel încât consumatorul să poată vedea această sumă, pe care furnizorii o plătesc lunar. Rapoartele sunt, de asemenea, furnizate în fiecare lună.
În România, produsele electrocasnice uzate sunt colectate de alte organizații autorizate pentru o taxă simbolică de aproximativ 100 de dolari pe tonă. În timp ce în Moldova, colectarea deșeurilor electrice menajere este asigurată chiar de către importatori, care le predau gratuit organizațiilor colective de reciclare menționate mai sus.
Reciclarea deșeurilor pe „autocontrol”
În Moldova, fiecare companie care participă la programul EcoVoucher este obligată să asigure reciclarea echipamentelor vechi.
Peste 10 mii de tone de deșeuri de echipamente electrice și electronice sunt generate anual în țară. Conform datelor oficiale, nu mai mult de 30% din acest volum este eliminat.
În prezent, nu există nicio instalație de reciclare a deșeurilor electronice în țară. De asemenea, nu există companii autorizate să recicleze deșeurile electronice în Moldova. De asemenea, nu există infrastructură care să permită reciclarea echipamentelor. Prin urmare, aceste deșeuri sunt exportate pentru reciclare în străinătate: în principal în Ucraina, România și Germania.
Există doar patru mari operatori autorizați de colectare a deșeurilor electronice: Eco Save, Moldrec, EcoRecycling, ABS Recycling.
Potrivit lui Grigore Stratulat, secretar de stat la Ministerul Mediului, nu a existat nicio inspecție a asociațiilor de gestionare colectivă a deșeurilor pe toată perioada programului. Primele date vor fi disponibile abia după 30 aprilie 2025, când aceste structuri își vor prezenta rapoartele anuale.
El a subliniat că furnizorii care plătesc taxa de mediu ar trebui să monitorizeze independent utilizarea acestor fonduri și reciclarea deșeurilor, în acest caz a aparatelor electrice. Și să ceară îndeplinirea obligațiilor din partea asociației, cu care au fost încheiate contractele respective. Adică, pentru a asigura autocontrolul întregului sistem.
Cu toate acestea, Ministerul Mediului lucrează la îmbunătățirea legislației actuale și este pregătit pentru un dialog cu mediul de afaceri, inclusiv o problemă atât de acută precum monitorizarea gestionării deșeurilor.
Secretarul de stat a fost de acord că există într-adevăr probleme în gestionarea deșeurilor, iar principala este lipsa infrastructurii adecvate. Reciclarea deșeurilor necesită investiții de miliarde de dolari. După cum se spune, banii sunt gunoaie, iar gunoaiele sunt o mulțime de bani.
