
Serghei Temrin, director al Concept Audit Company
Legea insolvabilității a fost adoptată în 2012, iar câțiva ani mai târziu contabilii s-au confruntat direct cu dispozițiile sale. Înainte de adoptarea acesteia, majoritatea antreprenorilor credeau că sunt protejați sub umbrela unei entități juridice, iar bunurile lor personale sunt în siguranță, însă odată cu apariția și utilizarea activă a acesteia, situația s-a schimbat radical. În prezent, dacă o persoană juridică intră în faliment și activele societății debitoare nu sunt suficiente pentru a satisface creanțele creditorilor, legea permite recuperarea datoriilor din bunurile personale ale directorului, fondatorilor sau contabilului șef al societății debitoare.
În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Legea insolvenței, persoanele care influențează gestionarea societății, și anume „fondatorii (membrii), membrii organului executiv sau alte persoane care au dreptul de a da instrucțiuni obligatorii pentru debitor sau care pot influența în alt mod acțiunile debitorului (insolvență intenționată)” sunt supuse răspunderii subsidiare.
„Contabilul-șef poate foarte bine să facă parte dintre aceste persoane”, spune Serghei Temrin, director al societății de audit Concept. – Deși, în opinia mea, această lege ar trebui să specifice mai precis și mai definitiv gama de persoane supuse răspunderii subsidiare, pentru a evita interpretările ambigue. De exemplu, un contabil șef care nu are o a doua semnătură într-o bancă face parte dintre persoanele care „influențează acțiunile debitorului”?
Contabilul-șef riscă patrimoniul personal, în primul rând dacă societatea nu își poate plăti datoriile și intră în faliment. Acest lucru necesită dovada influenței sale asupra acțiunilor societății debitoare. Riscul este mai mare dacă există documente care confirmă participarea sa la acțiunile (directe sau indirecte) care au condus la insolvență. Este necesar să se demonstreze că acțiunile sau inacțiunile contabilului au cauzat falimentul.
În acest sens, se utilizează articolul din Codul penal „Insolvența intenționată”. Potrivit documentului, această acțiune, care a cauzat daune în sume mari, se pedepsește cu amendă de la 300 la 600 u.c. sau închisoare de până la 2 ani. Aceeași faptă comisă de două sau mai multe persoane se pedepsește cu amendă de la 500 la 1000 u.c. sau cu închisoare de până la 3 ani.
Un alt articol din Codul penal „Insolvența fictivă” presupune o amendă de la 300 la 600 u.c. sau închisoare de până la 3 ani. Aceeași faptă, dar săvârșită de două sau mai multe persoane cu un prejudiciu la o scară deosebit de mare, se pedepsește cu amendă de la 500 la 1000 u.c. sau cu închisoare de la 4 ani.
În conformitate cu Codul penal, pentru falsificarea documentelor contabile, un contabil se pedepsește cu amendă de până la 1 350 u.c. sau cu 180 până la 240 de ore de muncă neremunerată în folosul societății. Sau închisoare de până la 3 ani. Aceleași fapte săvârșite în interesul unui grup infracțional organizat se pedepsesc cu amendă de până la 1.850 u.u. sau cu închisoare de la 3 la 7 ani. În toate aceste cazuri, cei urmăriți penal sunt privați de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a desfășura anumite activități pe o perioadă de până la 5 ani.
În Moldova, contabilii care nu au lucrat într-o societate timp de mai mulți ani, dar apar ca contabili șefi în baza de date STS, sunt adesea trași la răspundere indirectă. De regulă, acest lucru se aplică firmelor mici care au probleme de afaceri. Managerii pleacă în străinătate, iar cei care sunt găsiți de serviciul fiscal trebuie să răspundă. De ei se ocupă angajații departamentului de combatere a încălcărilor fiscale al STS și executorii judecătorești.
Eu cred că fondatorii și administratorii firmelor ar trebui să răspundă pentru datoriile lor, pentru că legea, conform căreia trebuie să se raporteze fondatorului, nu funcționează aici”, spune Dorin Moldovan, director al firmei de audit Audit exact. – Cei care semnează documentele financiare și astfel aduc compania în situația de faliment. Există un director cu drept de primă și a doua semnătură, un fondator care a semnat contracte de împrumut. Cei care beneficiază de pe urma afacerii trebuie trași la răspundere.